Bani, bunuri sau servicii in valoare de 10.000 de euro a incasat fostul procuror Ioan Ciofu de la omul de afaceri Maricica Iovita pentru a fabrica un dosar impotriva fostului arbitru Adrian Porumboiu
• In aceasta afacere au fost implicati ofiteri din MApN si MAI, precum si fostul prim-adjunct al PICCJ, Marcel Sampetru
"Romania libera" va prezinta, in exclusivitate, rechizitoriul dosarului Porumboiu, prin care fostul procuror Ioan Ciofu a fost deferit justitiei sub acuzatia de luare de mita.
Potrivit procurorilor DNA, 10.000 de euro a incasat fostul
procuror Ioan Ciofu, de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (PICCJ) de la omul de afaceri Maricica Iovita pentru a fabrica, la comanda, un dosar impotriva fostului arbitru Adrian Porumboiu. Operatiunea de compromitere si trecere pe linie moarta a lui Porumboiu n-ar fi fost posibila daca dosarul nu era repartizat procurorului Ciofu si nu era dublat de o ancheta a Politiei. Acest lucru a fost posibil
prin interventia unor persoane din afara sistemului la fostul prim-adjunct al PICCJ, Marcel Sampetru, si la seful IGP, Dan Fatuloiu. Unul dintre intermediari a fost ofiterul Doru Blaj, de la Directia de Siguranta Militara, o structura din cadrul Directiei Generale de Informatii a MApN. Procurorii DNA i-au citat doar ca martori pe Sampetru si pe Blaj, iar pe chestorul Fatuloiu nici nu l-au deranjat. Singurii trimisi in judecata in acest dosar sunt Ioan Ciofu si Maricica Iovita. Interceptarile telefonice ale convorbirilor dintre Ciofu si Iovita introduc noi termeni de argou infractional: Parchetul Inaltei Curti era botezat "spitalul", dosarul penal impotriva lui Porumboiu insemna "reteta", iar prim-adjunctul PICCJ, Marcel Sampetru, avea numele de cod "Profesorul" sau "doctorul spitalului".
Sampetru, sensibil la sugestiile unui "spion" militar
Potrivit anchetatorilor de la DNA, la inceputul anului 2006, procurorul Ioan Ciofu, magistrat la PICCJ, a acceptat fara rezerve propunerea omului de afaceri Maricica Iovita de a-l "infunda" pe fostul arbitru Adrian Porumboiu. Motivul era rivalitatea in afaceri. Mai exact, Porumboiu deranja afacerile de morarit si panificatie derulate de Maricica Iovita in judetul Vaslui. De teama ca, mai devreme sau mai tarziu, Porumboiu ar putea afla cine i-a venit de hac, comanditara l-a expus, la vedere, pe un anume Danut Nastase. Cum Iovita si procurorul Ciofu se cunosteau dinainte, ei au cautat initial sa aranjeze lucrurile astfel incat o eventuala plangere facuta la PICCJ impotriva lui Porumboiu sa ajunga sa fie solutionata taman de Ciofu. Pentru acest lucru era insa nevoie de sustinerea sefilor ierarhici din PICCJ.
Accesul la conducerea Parchetului Inaltei Curti l-a intermediat ofiterului Doru Blaj, de la Directia de Siguranta Militara, o structura din cadrul Directiei Generale de Informatii a MApN. Impreuna cu Iovita, Danut Nastase s-a intalnit in data de 23 februarie 2006 cu ofiterul Blaj in parcarea din fata PICCJ. De aici au mers direct la prim-adjunctul Marcel Sampetru, caruia i s-a cerut sa spuna daca poate face ceva astfel incat "dosarul Porumboiu" sa-i fie repartizat procurorului Ciofu.
Fiindca raspunsul prim-adjunctului a fost afirmativ, Danut Nastase i-a si lasat acestuia o sesizare privind posibilele ilegalitati comise de Adrian Porumboiu. In loc sa intre in circuitul firesc, prin Registratura, sesizarea a primit din partea lui Sampetru rezolutia de a fi repartizata direct procurorului Ioan Ciofu. Cum intre Sampetru si Ciofu se interfera sefa de sectie Elena Iordache, aceasta a fost instruita sa respecte intocmai rezolutia. Exact cum era intelegerea, plangerea a ajuns, in aceeasi zi, la cine trebuie. La procurorul Ciofu.
Chestorul Fatuloiu, receptiv la ponturi
Din acest moment, asa-zisa ancheta a urmat intocmai indicatiile Maricicai Iovita. Cum insa mai era nevoie ca si alte institutii ale statului, precum IGP, sa urmeze linia trasata de procuror, Iovita a mai activat o relatie: Catalin Avram. Acesta le-a facilitat atat ei, cat si lui Danut Nastase o intrevedere cu seful IGP, generalul Dan Fatuloiu. La cateva zile distanta, ca prin minune, IGP - Serviciul
de Investigare a Fraudelor - demara o ancheta cu tinta Porumboiu. Jocul cel mare a continuat, insa, sub comanda procurorului Ciofu. Efortul sau a fost rasplatit de comanditara: de-a lungul celor peste sase luni in care a avut in lucru "dosarul Porumboiu", magistratul Ioan Ciofu a fost recompensat de Maricica Iovita cu sume in bani, bunuri si servicii in valoare totala de 10.000 de euro. Colaborarea Iovita-Ciofu s-a incheiat dupa ce, o data cu schimbarea legislatiei, procurorul a fost nevoit sa trimita dosarul Porumboiu catre DNA, la data de 11 septembrie 2006.
Cash, bilete de avion si polite de asigurare
Primii bani au fost primiti de procurorul Ciofu la data de 12 iulie 2006. Modest, acesta a luat 1.000 de euro pentru a achita cheltuielile generate de plecarea in Ungaria a sotiei si fiicei sale. Urmatoarea transa a venit in data de 31 iulie. Sotia lui Ciofu trebuia sa plece in China, asa ca procurorul i-a transmis Maricicai Iovita ca "o sa mai trebuiasca doua-trei de cheltuiala". Evident, era vorba de mii de euro. La data de 29 august a mai avut loc o tranzactie, in aceasta fiind folositi insa copiii celor doi inculpati. Fiul Maricicai Iovita, Vlad, a trimis din Bucuresti in Iasi suma de 4.000 RON. La Iasi, Ciofu a intrat in posesia banilor prin intermediul fiului sau, Vlad Ciofu. Cum acesta nu stia care e suma, la ghiseu s-a produs si o mica incurcatura. Situatia s-a rezolvat printr-un telefon. "Am uitat sa-ti spun! Deci, sunt patruzeci", i-a transmis tatal fiului. Prin intermediari sau direct, procurorul Ciofu a mai incasat - atat timp
cat a avut in lucru pseudodosarul Porumboiu - si diferenta de bani pana la suma de 10.000 de euro. Parte din acestia au fost primiti sub forma de bilete de avion pe rutele Bucuresti-Budapesta, Bucuresti-Londra sau sub forma asigurarilor de sanatate.
Negocieri cifrate
Desi prevazator - in intalnirile cu Iovita avea grija sa-si dezactiveze telefonul mobil
prin scoaterea bateriei - procurorul Ciofu "a cazut" pe interceptarile colegilor de la DNA. Ca masura suplimentara de protectie, in discutiile telefonice procurorul si Iovita foloseau un limbaj codificat. Dosarul penal insemna "reteta", "doctorul" sau "profesorul" era Sampetru, iar sefa de sectie Elena Iordache, "asistenta-sefa".
30.07.2006, ora 21.54
Maricica Iovita: "Voiam sa vorbesc cu dumneavoastra… pentru maine, de cat e nevoie? …Cat anume ati rezolvat dumneavoastra? Una, doua, ca eu inteleg."
Ioan Ciofu: "Da, da, noi am rezolvat de patru si jumatate, da, da."
M.I.: "Din punctul dumneavoastra de vedere, cat ar fi mai bine? Una, doua, trei, cat ar fi bine?"
I.C.: "Doua, doua jumatate, no… de genul asta, da."
A doua zi Ciofu primea 2.500 de euro.
10.09.2006, ora 10.43
Ioan Ciofu: "…Vreau sa va spun ca s-a rezolvat. A cumparat medicamentele respective si s-a rezolvat in intregime. A reusit sa gaseasca toate medicamentele de pe reteta." Cum Iovita era interesata daca dosarul poate fi declinat la DNA, procurorul Ciofu a fost nevoit sa explice mai bine. "Da, da. Sigur ca da! I-a dat trimitere medicul
, nu-i nici o problema",
i-a raspuns Ciofu, dand asigurari
ca seful sau, "doctorul" Sampetru, avizase declinarea de competenta a cazului catre DNA.
La scurt timp dupa arestare, procurorul Ioan Ciofu si omul de afaceri Maricica Iovita au fost eliberati, urmand a fi cercetati in stare de libertate sub acuzatiile de luare, respectiv, dare de mita. Procurorul Marcel Sampetru si ofiterul Doru Blaj au fost audiati ca martori impotriva lor nefiind formulate acuze penale.
sâmbătă, 21 februarie 2009
BVB a alunecat odata cu bursele internationale
Titlurile BRD au pierdut ieri aproape 8,7%. Motivul:la nivel mondial, actiunile bancilor au scazut.
Bursa de Valori Bucuresti a scazut ieri trasa in jos de bursele internationale. BVB a scazut cu peste 1,5%, potrivit indicelui care arata tendinta generala a pietei. „Piata autohtona a fost influentata de scaderile de pe pietele externe. La contextul international se mai adauga si instabilitatea politica pe plan local”, afirma Laurentiu Popescu, de la casa de brokeraj Euro Invest Vision. Indicii bursieri din SUA au pierdut aproape 2%, iar cei din Asia aproape 3%. Iar indicii bursieri europeni erau in scadere cu circa 1,6% ieri-seara.
Dintre cele 48 de titluri tranzactionate ieri pe BVB, s-au depreciat 35. Indicele calculat in functie de evolutia celor mai lichide zece titluri a scazut cu 1,36% fata de ziua precedenta. Valoarea tranzactiilor a urcat la nivelul maxim din ultimele sapte sedinte: 84,1 milioane de lei, adica aproape 25 milioane de euro. Scaderile de ieri au redus capitalizarea bursiera la 22,91 miliarde de euro, fata de 23,07 miliarde cat era cu o zi inainte.
Investitorii vand actiunile bancilor
Pe 5 martie, BVB a scazut cu peste 5%. Cauza a fost tot scaderea generalizata a burselor internationale. Bursa autohtona a reactionat la deprecierea actiunilor de pe bursele internationale inca din ultima luna a lui februarie. Pe 5 martie, BVB a avut cea mai mare scadere.
Titlurile BRD si cele ale Bancii Carpatica au avut ieri printre cele mai mari scaderi. Actiunile BRD au pierdut aproape 8,7%, iar cele ale BCC au coborat cu 7,26%. „Pe pietele externe, cele mai scaderi au fost pe sectorul financiar, cu precadere pe sectorul bancar”, explica Nicu Grigoras, broker la Incercapital Invest.
Potrivit acestuia, scaderea titlurilor BRD cu aproape 9a poate fi explicata prin vanzarea unui numar foarte mare de actiuni: un milion de titluri, de scaderea cu aproape 3% a titlurilor bancii-mama - Societe Generale, si, nu in ultimul rand, a efectului de panica ce s-a propagat pe toate pietele. Iar aceasta in pofida faptului ca bancile romanesti nu au probleme similare cu cele din SUA. Bancile americane sunt afectate de evolutia pietei de credite ipotecare.
Chiar daca actiunile BRD si BCC au scazut, cele ale Bancii Transilvania nu au fost afectate de trendul scaderii de pe pietele intrernationale: cotatiile au stagnat la 1,08 lei pe unitate.
Monedele se depreciaza
Monedele tarilor din regiune s-au depreciat. Nici leul nu a rezistat pe pozitii fata de euro, iar aceasta din cauza cererii mari de valuta. Potrivit dealerilor, cererile mari de valuta au venit din partea unor investitori care nu si-au redus expunerile pe piata autohtona. Banca Nationala a Romaniei (BNR) a anuntat ieri un curs de referinta de 3,3810 lei pentru un euro, cu 0,77 bani mai mult decat ziua precedenta. La inchiderea sedintei de pe piata interbancara, euro a fost cotat la 3,3780-3,3800 lei, cu jumatate de ban mai mult decat cu o zi inainte.
Pe pietele internationale, yenul si-a intrerupt cresterea fata de dolar dupa ce a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimele trei luni. Aceasta deoarece investitorii au renuntat sa se imprumute in valuta japoneza pentru a finanta alte tranzactii, in contextul agitatiei pe pietele internationale de capi
Bursa de Valori Bucuresti a scazut ieri trasa in jos de bursele internationale. BVB a scazut cu peste 1,5%, potrivit indicelui care arata tendinta generala a pietei. „Piata autohtona a fost influentata de scaderile de pe pietele externe. La contextul international se mai adauga si instabilitatea politica pe plan local”, afirma Laurentiu Popescu, de la casa de brokeraj Euro Invest Vision. Indicii bursieri din SUA au pierdut aproape 2%, iar cei din Asia aproape 3%. Iar indicii bursieri europeni erau in scadere cu circa 1,6% ieri-seara.
Dintre cele 48 de titluri tranzactionate ieri pe BVB, s-au depreciat 35. Indicele calculat in functie de evolutia celor mai lichide zece titluri a scazut cu 1,36% fata de ziua precedenta. Valoarea tranzactiilor a urcat la nivelul maxim din ultimele sapte sedinte: 84,1 milioane de lei, adica aproape 25 milioane de euro. Scaderile de ieri au redus capitalizarea bursiera la 22,91 miliarde de euro, fata de 23,07 miliarde cat era cu o zi inainte.
Investitorii vand actiunile bancilor
Pe 5 martie, BVB a scazut cu peste 5%. Cauza a fost tot scaderea generalizata a burselor internationale. Bursa autohtona a reactionat la deprecierea actiunilor de pe bursele internationale inca din ultima luna a lui februarie. Pe 5 martie, BVB a avut cea mai mare scadere.
Titlurile BRD si cele ale Bancii Carpatica au avut ieri printre cele mai mari scaderi. Actiunile BRD au pierdut aproape 8,7%, iar cele ale BCC au coborat cu 7,26%. „Pe pietele externe, cele mai scaderi au fost pe sectorul financiar, cu precadere pe sectorul bancar”, explica Nicu Grigoras, broker la Incercapital Invest.
Potrivit acestuia, scaderea titlurilor BRD cu aproape 9a poate fi explicata prin vanzarea unui numar foarte mare de actiuni: un milion de titluri, de scaderea cu aproape 3% a titlurilor bancii-mama - Societe Generale, si, nu in ultimul rand, a efectului de panica ce s-a propagat pe toate pietele. Iar aceasta in pofida faptului ca bancile romanesti nu au probleme similare cu cele din SUA. Bancile americane sunt afectate de evolutia pietei de credite ipotecare.
Chiar daca actiunile BRD si BCC au scazut, cele ale Bancii Transilvania nu au fost afectate de trendul scaderii de pe pietele intrernationale: cotatiile au stagnat la 1,08 lei pe unitate.
Monedele se depreciaza
Monedele tarilor din regiune s-au depreciat. Nici leul nu a rezistat pe pozitii fata de euro, iar aceasta din cauza cererii mari de valuta. Potrivit dealerilor, cererile mari de valuta au venit din partea unor investitori care nu si-au redus expunerile pe piata autohtona. Banca Nationala a Romaniei (BNR) a anuntat ieri un curs de referinta de 3,3810 lei pentru un euro, cu 0,77 bani mai mult decat ziua precedenta. La inchiderea sedintei de pe piata interbancara, euro a fost cotat la 3,3780-3,3800 lei, cu jumatate de ban mai mult decat cu o zi inainte.
Pe pietele internationale, yenul si-a intrerupt cresterea fata de dolar dupa ce a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimele trei luni. Aceasta deoarece investitorii au renuntat sa se imprumute in valuta japoneza pentru a finanta alte tranzactii, in contextul agitatiei pe pietele internationale de capi
Statul subvenţionează cu 20% creditele pentru producţia agricolă
În 2007, statul va plăti 20% din creditele contractate de fermieri pentru susţinerea producţiei agricole, conform unui proiect de hotărâre de guvern avizat de Ministerul Agriculturii. Cuantumul sprijinului statului este cu 10% mai mare decât nivelul mediu al fondurilor publice aprobate pentru 2005 şi 2006.
Conform Legii creditului agricol pentru producţie, statul compensează creditele pentru producţia agricolă în sectoarele vegetal
şi zootehnic într-un procent care este aprobat anual de guvern. Cuantumul propus pentru acest an va compensa în totalitate costurile bancare - dobânda şi comisionul băncii -, astfel încât fermierii - fie ei persoane fizice sau juridice - nu vor avea de rambursat decât sumele împrumutate.
Ministrul agriculturii, Dan Motreanu, consideră că, pe lângă contribuţia la formarea clasei de mijloc la sate, un alt efect al stimulării creditelor de producţie va fi fiscalizarea activităţilor agricole. „Circa 30% din populaţia activă a ţării lucrează în agricultură. Cu toate acestea, contribuţia acestei ramuri la PIB este încă scăzută din cauza procentului mare de gospodării care produc doar pentru consumul propriu şi nu „intră" în zona agriculturii fiscalizate. Prin stimularea creditelor de producţie vom mări, implicit, şi numărul activităţilor fiscalizate", spune ministrul agriculturii.
În 2006, statul a plătit fermierilor care au contractat credite pentru producţie 34,5 milioane de lei, după 30,7 milioane lei plătiţi în 2005. Pentru 2007, în bugetul Ministerului Agriculturii sunt alocate 20 milioane de lei, dar suma ar putea fi suplimentată ulterior prin rectificări bugetare.
Conform Legii creditului agricol pentru producţie, statul compensează creditele pentru producţia agricolă în sectoarele vegetal
şi zootehnic într-un procent care este aprobat anual de guvern. Cuantumul propus pentru acest an va compensa în totalitate costurile bancare - dobânda şi comisionul băncii -, astfel încât fermierii - fie ei persoane fizice sau juridice - nu vor avea de rambursat decât sumele împrumutate.
Ministrul agriculturii, Dan Motreanu, consideră că, pe lângă contribuţia la formarea clasei de mijloc la sate, un alt efect al stimulării creditelor de producţie va fi fiscalizarea activităţilor agricole. „Circa 30% din populaţia activă a ţării lucrează în agricultură. Cu toate acestea, contribuţia acestei ramuri la PIB este încă scăzută din cauza procentului mare de gospodării care produc doar pentru consumul propriu şi nu „intră" în zona agriculturii fiscalizate. Prin stimularea creditelor de producţie vom mări, implicit, şi numărul activităţilor fiscalizate", spune ministrul agriculturii.
În 2006, statul a plătit fermierilor care au contractat credite pentru producţie 34,5 milioane de lei, după 30,7 milioane lei plătiţi în 2005. Pentru 2007, în bugetul Ministerului Agriculturii sunt alocate 20 milioane de lei, dar suma ar putea fi suplimentată ulterior prin rectificări bugetare.
Hibridul Hidro-Termica fierbe in eprubeta
indicatul Hidrosind al salariatilor companiei Hidroelectrica a solicitat presedintelui Basescu, CSAT si mai multor institutii anularea proiectului Ministerului Economiei privind restructurarea Termoelectrica si fuziunea cu Hidroelectrica.
"Am trimis petitii catre presedintele Romaniei, Consiliul Suprem de Aparare al Tarii (CSAT), premierul Tariceanu, mai multe ministere si partide politice si le-am cerut sa stopeze proiectul de Ordonanta de Urgenta (OUG) privind stergerea unor datorii ale Termoelectrica si fuziunea unor termocentrale cu Hidroelectrica", a declarat, ieri, presedintele Hidrosind, Ilie Rosu, intr-o conferinta de presa. Proiectul de OUG prevede disparitia Termoelectrica, unele dintre termocentrale urmand sa devina producatori independenti de energie
, patru centrale termoelectrice (Paroseni, Braila, Borzesti si Doicesti, practic, termocentralele care produc cea mai scumpa energie) urmand sa fuzioneze cu Hidroelectrica. "Prin absorbtia unei parti a Termoelectrica gradul de indatorare a Hidroelectrica creste, ratingul societatii are de suferit, iar listarea la bursa a companiei, daca acest lucru va mai fi posibil, se va face in conditii defavorabile pentru Hidroelectrica si pentru economia romaneasca", a spus Rosu.
Potrivit acestuia, o data cu modificarea structurii companiei Hidroelectrica, organismele financiare care au creditat societatea vor solicita executarea garantiilor de stat pentru creditele cu garantie suverana, rambursarea integrala anticipata a creditelor bancare fara garantie guvernamentala prin blocarea conturilor, sistarea sau incetinirea lucrarilor de investitii si modernizare aflate in curs de de finalizare. "Aceste implicatii pot conduce la un efort financiar de circa 500 milioane euro in acest an si intrarea in incapacitate de plata a Hidroelectrica sau subventionarea de la buget, daca se doreste continuarea activitatii in domeniul hidro", a mentionat liderul sindical.
Totodata, reprezentantii Hidrosind considera ca termenul pana la care proiectul de act normativ se afla in dezbatere publica (n.r.-16 martie) este prea scurt. "Proiectul de OUG ar trebui sa fie pus in dezbatere publica numai dupa ce va fi finalizata strategia energetica. Nu ne opunem stergerii datoriilor Termoelectrica, dar credem ca exista alte solutii pentru continuarea activitatii la termocentrale decat fuziunea cu Hidroelectrica", a mai spus Ilie Rosu. Printre solutiile enuntate se regasesc preluarea sucursalelor termo de catre autoritatile locale sau privatizarea.
"Vom recurge la toate formele de lupta sindicala pentru a opri aceasta incercare a Ministerului Economiei de subminare a economiei nationale si solicitam discutarea in regim de urgenta in cadrul CSAT a strategiei si politicii energetice nationale", au mai spus liderii sindicatului Hidrosind.
"Hidroelectrica detine un rol primordial in strategia energetica a Romaniei. Ministerul nu va face nimic care sa afecteze stabilitatea sistemului
energetic national", a declarat ministrul Economiei, Varujan Vosganian.
"Am trimis petitii catre presedintele Romaniei, Consiliul Suprem de Aparare al Tarii (CSAT), premierul Tariceanu, mai multe ministere si partide politice si le-am cerut sa stopeze proiectul de Ordonanta de Urgenta (OUG) privind stergerea unor datorii ale Termoelectrica si fuziunea unor termocentrale cu Hidroelectrica", a declarat, ieri, presedintele Hidrosind, Ilie Rosu, intr-o conferinta de presa. Proiectul de OUG prevede disparitia Termoelectrica, unele dintre termocentrale urmand sa devina producatori independenti de energie
, patru centrale termoelectrice (Paroseni, Braila, Borzesti si Doicesti, practic, termocentralele care produc cea mai scumpa energie) urmand sa fuzioneze cu Hidroelectrica. "Prin absorbtia unei parti a Termoelectrica gradul de indatorare a Hidroelectrica creste, ratingul societatii are de suferit, iar listarea la bursa a companiei, daca acest lucru va mai fi posibil, se va face in conditii defavorabile pentru Hidroelectrica si pentru economia romaneasca", a spus Rosu.
Potrivit acestuia, o data cu modificarea structurii companiei Hidroelectrica, organismele financiare care au creditat societatea vor solicita executarea garantiilor de stat pentru creditele cu garantie suverana, rambursarea integrala anticipata a creditelor bancare fara garantie guvernamentala prin blocarea conturilor, sistarea sau incetinirea lucrarilor de investitii si modernizare aflate in curs de de finalizare. "Aceste implicatii pot conduce la un efort financiar de circa 500 milioane euro in acest an si intrarea in incapacitate de plata a Hidroelectrica sau subventionarea de la buget, daca se doreste continuarea activitatii in domeniul hidro", a mentionat liderul sindical.
Totodata, reprezentantii Hidrosind considera ca termenul pana la care proiectul de act normativ se afla in dezbatere publica (n.r.-16 martie) este prea scurt. "Proiectul de OUG ar trebui sa fie pus in dezbatere publica numai dupa ce va fi finalizata strategia energetica. Nu ne opunem stergerii datoriilor Termoelectrica, dar credem ca exista alte solutii pentru continuarea activitatii la termocentrale decat fuziunea cu Hidroelectrica", a mai spus Ilie Rosu. Printre solutiile enuntate se regasesc preluarea sucursalelor termo de catre autoritatile locale sau privatizarea.
"Vom recurge la toate formele de lupta sindicala pentru a opri aceasta incercare a Ministerului Economiei de subminare a economiei nationale si solicitam discutarea in regim de urgenta in cadrul CSAT a strategiei si politicii energetice nationale", au mai spus liderii sindicatului Hidrosind.
"Hidroelectrica detine un rol primordial in strategia energetica a Romaniei. Ministerul nu va face nimic care sa afecteze stabilitatea sistemului
energetic national", a declarat ministrul Economiei, Varujan Vosganian.
Drumul către faliment se aglomerează
Numărul falimentelor a crescut vertiginos anul trecut în comparaţie cu 2005, iar ritmul se va menţine, cel mai probabil, şi în 2007.
Până în vara anului trecut, familia lui Ştefan Popescu trăia cu banii aduşi de micul magazin pe care îl deţinea la parterul unui bloc din zona 13 Septembrie din Capitală. Dacă în anii ‘90 afacerea mergea strună, deschiderea primelor hipermarketuri a început să schimbe obiceiurile de cumpărături ale oamenilor din cartier. „Îi vedeam descărcând din maşini pungile de la Carrefour sau Cora şi ştiam că n-o să mai treacă pe la mine decât în situaţii de urgenţă“, spune bărbatul. Însă ceea ce a îngropat definitiv afacerea a fost construcţia unui supermarket sub marca Primăvara în imediata apropiere a magazinului.
„După aceea am intrat, aşa, într-un fel de cerc vicios. Nu mai puteam avea marfă prea variată, pentru că nu se vindea şi însemna să-mi blochez banii sau chiar să-i pierd, în caz că expira, iar cumpărătorii plecau nemulţumiţi că nu găseau ce le trebuia şi mulţi dintre ei nici nu se mai întorceau a doua oară. Am început să avem datorii şi probleme cu furnizorii, aşa că, atunci când a venit vacanţa şi nu i-am mai avut de clienţi nici pe elevii de la liceul din apropiere, am decis să lichidăm“, povesteşte Ştefan Popescu.
Firma sa este doar una din cele peste 3.800 de companii activând în comerţ care erau în stare de faliment la sfârşitul anului trecut, conform unui studiu realizat de Coface România. De altfel, afacerile din retail, respectiv comerţ angro şi distribuţie ocupă primele două locuri ale clasamentului falimentelor pe sectoare ale economiei şi reprezintă şi aproape 37% din numărul total de 10.431 de cazuri. Mai mult, ponderea comerţului cu amănuntul în totalul falimentelor a crescut cu 6,25 de puncte procentuale faţă de 2005. Urmează în top, cu 13,5% din total, companii din agricultură, şi, cu 10,9%, firme din industria alimentară şi a băuturilor. Au fost incluse în această statistică firmele care se află în reorganizare judiciară, firmele pentru care s-a deschis procedura de faliment în 2006, firmele care aveau o procedură de faliment pe rol (cazuri deschise înainte de 2006) şi firme pentru care s-a închis procedura de faliment din lipsă de active.
În cazul primelor patru domenii din top explicaţiile sunt destul de simple: comercianţii locali trebuie să facă faţă concurenţei reţelelor străine, afacerile din agricultură sunt, prin definiţie, riscante, iar industria alimentară a trebuit să se adapteze noilor cerinţe dictate de aderarea la UE. Însă pe poziţia a cincea a clasamentului insolvenţelor se află, surprinzător, falimentele din construcţii. „Acest sector ocupa poziţia a zecea în 2005. Cu toate că îşi continuă ascensiunea din ultimii ani şi atrage un grad ridicat de investiţii, domeniul rămâne unul riscant, unde plăţile se fac cu dificultate“, afirmă Cristian Ionescu, managing director Coface România. El spune că cel mai mult au de suferit distribuitorii de materiale de construcţii mici şi mijlocii.
Tot mai multe firme se declară în incapacitate
Faţă de anul precedent, mai arată specialiştii Coface, numărul companiilor în reorganizare judiciară a crescut cu 22,5% (de la 1.326 la 1.625), iar al celor în faliment cu nu mai puţin de 45% (de la 3.171 la 4.604), cu menţiunea că sunt cuprinse aici firmele aflate strict in faza de faliment (nu şi cele în dizolvare, lichidare sau radiere).
În ceea ce priveşte distribuţia teritorială a falimentelor, circa 48% din acestea s-au înregistrat în zona de sud a ţării. Şi în clasamentul falimentelor raportate la numărul de locuitori distribuţia este clară: şapte din primele zece judeţe fac parte din regiunile de dezvoltare din sudul ţării. Aproape o cincime (18%) din companiile care erau insolvente anul trecut aveau sediul în Bucureşti. „Acest lucru este explicabil prin faptul că Bucureştiul este cea mai dezvoltată regiune economică a României, iar numărul firmelor înregistrate aici este mult mai mare comparativ cu restul ţării“, spune Cristian Ionescu.
Proceduri mai simple pentru companiile în dificultate
Anul trecut nu a adus numai o creştere a cazurilor de falimente, ci a fost marcat şi de intrarea în vigoare a legii privind procedura insolvenţei şi de publicarea primelor numere din „Buletinul Procedurilor de Insolvenţă“, un fel de „Monitorul Oficial“ al domeniului. „Ca element de noutate, apariţia acestuia conduce la desfăşurarea mai rapidă a procedurii insolvenţei, în condiţiile în care termenele acordate de instanţe sunt mai scurte şi se elimină viciile de procedură care aveau drept cauză modalitatea de comunicare a actelor de procedură participanţilor la dosar. În acelaşi timp
, se asigură un acces mai facil la actele de procedură“, explică Valentina Burdescu de la Direcţia Elaborarea Buletinului Procedurilor de Insolvenţă din cadrul ONRC.
Viitorul apropiat se anunţă destul de tumultuos. „Prevedem că ritmul de creştere a numărului de companii declarate insolvente se va menţine ridicat, la cel puţin acelaşi nivel din 2006, când a fost de peste 45%“, crede Cristian Ionescu. Alţi analişti, însă, cred că ar putea fi vorba tot de o criză falsă, ca în cazul anunţatei creşteri vertiginoase a preţurilor, de exemplu. „O parte dintre firme vor fi desfiinţate, desigur, dar asta se întâmpla şi înainte şi se va întâmpla şi peste zece ani. Va fi vorba, în cele mai multe situaţii, de «dispariţii» pur şi simplu administrative ale unor companii, care de fapt nu funcţionau sau funcţionau foarte puţin. Nu cred că vom vedea patroni disperaţi aruncându-se pe geam“, consideră directorul executiv al Societăţii Academice din România, Sorin Ioniţă.
Preşedintele Grupului de Economie Aplicată, Liviu Voinea, crede că cel mai important pentru economie este ca numărul firmelor desfiinţate să fie mai mic decât cel al companiilor nou-înfiinţate. „Oricum, în general este vorba de ieşiri «calme» de pe piaţă, sunt puţine cazurile dramatice“, afirmă Voinea.
Creşterea continuă
«Prevedem că ritmul de creştere a numărului de companii declarate insolvente în România se va menţine ridicat şi în cursul acestui an, la cel puţin acelaşi nivel din 2006, când a fost de peste 45%.»
Cristian Ionescu, managing director Coface România
Reţetele de insolvenţă conţin ingrediente diverse
Concurenţa acerbă şi neseriozitatea partenerilor – principalele motive invocate atunci când vine vorba să explici de ce ai ajuns insolvabil.
La fabrica de ţesături din lână Pobac SA din Bacău, telefonul sună în gol. Într-un târziu, răspunde cineva. O voce de femeie, parţial intrigată, parţial amuzată de interesul pe care îl trezeşte o firmă complet moartă. „Doar eu am rămas aici, să lichidez stocul. Înainte, erau cam 260-270 de angajaţi, dar nu am mai făcut faţă pe piaţă şi… asta e“, spune ea. Presa locală zice altceva: compania a fost victima unor maşinaţiuni venind din partea propriei conduceri şi vizând clădirile şi terenurile deţinute. Ideea este că 72 de creditori aşteaptă la rând pentru a-şi recupera banii.
Alte firme, ceva mai norocoase, au reuşit să rămână în picioare, cel puţin pentru moment. „Suntem în reorganizare, avem un plan aprobat pentru o perioadă de doi ani, timp în care trebuie să ne achităm toate datoriile“, spune Elena Goleanu, contabilul-şef al Perla Construct SA din Slănic Moldova. Ea explică situaţia dificilă în care se găseşte societatea prin neseriozitatea unora dintre clienţi, care au întârziat nepermis de mult plăţile. „Însă, în ciuda problemelor, eu cred că avem şanse de redresare“, afirmă ea.
Şi numele grele se pot prăbuşi
Unul dintre cele mai celebre cazuri de faliment din România a fost, însă, cel al lanţului de retail Univers’all. Criza a început în urmă cu un an, iar spre sfârşitul lui 2006 au început să se închidă, unul câte unul, cele 14 magazine (hipermarketuri, supermarketuri şi magazine de proximitate) pe care reţeaua le deţinea în mai multe oraşe din ţară (printre care Sibiu, Constanţa, Târgu Mureş, Iaşi, Suceava şi Bucureşti). Apoi, unităţile închise au început să fie vândute, totul pentru a putea plăti datoriile scadente către furnizori, care se cifrau, la începutul lunii noiembrie 2006, la circa 13 milioane de euro. Cum banii obţinuţi nu aveau cum să fie suficienţi, 80 de creditori au cerut, în instanţă, falimentul companiei. Printre ei, nume grele, cum ar fi Quadrant-Amroq Beverages (QAB), producătorul Pepsi în România. Deschiderea procedurii a fost aprobată pe 12 ianuarie.
Răzvan Petrovici, proprietarul lanţului falimentar, a declarat în mai multe rânduri că firma sa nu a reuşit să facă faţă concurenţei extrem de puternice exercitate de reţelele comerciale străine. Specialiştii au identificat, însă, şi o serie de greşeli de management, cum ar fi lipsa unui concept clar de magazin sau fluctuaţiile mari de la vârful companiei. Până la urmă, Petrovici a reuşit să rămână în posesia celui mai valoros magazin, situat în Piaţa Unirii din Capitală. Spaţiul a fost închiriat recent celor de la Carrefour, adică exact concurenţei străine „acuzate“ că a dus la prăbuşirea afacerii.
Până în vara anului trecut, familia lui Ştefan Popescu trăia cu banii aduşi de micul magazin pe care îl deţinea la parterul unui bloc din zona 13 Septembrie din Capitală. Dacă în anii ‘90 afacerea mergea strună, deschiderea primelor hipermarketuri a început să schimbe obiceiurile de cumpărături ale oamenilor din cartier. „Îi vedeam descărcând din maşini pungile de la Carrefour sau Cora şi ştiam că n-o să mai treacă pe la mine decât în situaţii de urgenţă“, spune bărbatul. Însă ceea ce a îngropat definitiv afacerea a fost construcţia unui supermarket sub marca Primăvara în imediata apropiere a magazinului.
„După aceea am intrat, aşa, într-un fel de cerc vicios. Nu mai puteam avea marfă prea variată, pentru că nu se vindea şi însemna să-mi blochez banii sau chiar să-i pierd, în caz că expira, iar cumpărătorii plecau nemulţumiţi că nu găseau ce le trebuia şi mulţi dintre ei nici nu se mai întorceau a doua oară. Am început să avem datorii şi probleme cu furnizorii, aşa că, atunci când a venit vacanţa şi nu i-am mai avut de clienţi nici pe elevii de la liceul din apropiere, am decis să lichidăm“, povesteşte Ştefan Popescu.
Firma sa este doar una din cele peste 3.800 de companii activând în comerţ care erau în stare de faliment la sfârşitul anului trecut, conform unui studiu realizat de Coface România. De altfel, afacerile din retail, respectiv comerţ angro şi distribuţie ocupă primele două locuri ale clasamentului falimentelor pe sectoare ale economiei şi reprezintă şi aproape 37% din numărul total de 10.431 de cazuri. Mai mult, ponderea comerţului cu amănuntul în totalul falimentelor a crescut cu 6,25 de puncte procentuale faţă de 2005. Urmează în top, cu 13,5% din total, companii din agricultură, şi, cu 10,9%, firme din industria alimentară şi a băuturilor. Au fost incluse în această statistică firmele care se află în reorganizare judiciară, firmele pentru care s-a deschis procedura de faliment în 2006, firmele care aveau o procedură de faliment pe rol (cazuri deschise înainte de 2006) şi firme pentru care s-a închis procedura de faliment din lipsă de active.
În cazul primelor patru domenii din top explicaţiile sunt destul de simple: comercianţii locali trebuie să facă faţă concurenţei reţelelor străine, afacerile din agricultură sunt, prin definiţie, riscante, iar industria alimentară a trebuit să se adapteze noilor cerinţe dictate de aderarea la UE. Însă pe poziţia a cincea a clasamentului insolvenţelor se află, surprinzător, falimentele din construcţii. „Acest sector ocupa poziţia a zecea în 2005. Cu toate că îşi continuă ascensiunea din ultimii ani şi atrage un grad ridicat de investiţii, domeniul rămâne unul riscant, unde plăţile se fac cu dificultate“, afirmă Cristian Ionescu, managing director Coface România. El spune că cel mai mult au de suferit distribuitorii de materiale de construcţii mici şi mijlocii.
Tot mai multe firme se declară în incapacitate
Faţă de anul precedent, mai arată specialiştii Coface, numărul companiilor în reorganizare judiciară a crescut cu 22,5% (de la 1.326 la 1.625), iar al celor în faliment cu nu mai puţin de 45% (de la 3.171 la 4.604), cu menţiunea că sunt cuprinse aici firmele aflate strict in faza de faliment (nu şi cele în dizolvare, lichidare sau radiere).
În ceea ce priveşte distribuţia teritorială a falimentelor, circa 48% din acestea s-au înregistrat în zona de sud a ţării. Şi în clasamentul falimentelor raportate la numărul de locuitori distribuţia este clară: şapte din primele zece judeţe fac parte din regiunile de dezvoltare din sudul ţării. Aproape o cincime (18%) din companiile care erau insolvente anul trecut aveau sediul în Bucureşti. „Acest lucru este explicabil prin faptul că Bucureştiul este cea mai dezvoltată regiune economică a României, iar numărul firmelor înregistrate aici este mult mai mare comparativ cu restul ţării“, spune Cristian Ionescu.
Proceduri mai simple pentru companiile în dificultate
Anul trecut nu a adus numai o creştere a cazurilor de falimente, ci a fost marcat şi de intrarea în vigoare a legii privind procedura insolvenţei şi de publicarea primelor numere din „Buletinul Procedurilor de Insolvenţă“, un fel de „Monitorul Oficial“ al domeniului. „Ca element de noutate, apariţia acestuia conduce la desfăşurarea mai rapidă a procedurii insolvenţei, în condiţiile în care termenele acordate de instanţe sunt mai scurte şi se elimină viciile de procedură care aveau drept cauză modalitatea de comunicare a actelor de procedură participanţilor la dosar. În acelaşi timp
, se asigură un acces mai facil la actele de procedură“, explică Valentina Burdescu de la Direcţia Elaborarea Buletinului Procedurilor de Insolvenţă din cadrul ONRC.
Viitorul apropiat se anunţă destul de tumultuos. „Prevedem că ritmul de creştere a numărului de companii declarate insolvente se va menţine ridicat, la cel puţin acelaşi nivel din 2006, când a fost de peste 45%“, crede Cristian Ionescu. Alţi analişti, însă, cred că ar putea fi vorba tot de o criză falsă, ca în cazul anunţatei creşteri vertiginoase a preţurilor, de exemplu. „O parte dintre firme vor fi desfiinţate, desigur, dar asta se întâmpla şi înainte şi se va întâmpla şi peste zece ani. Va fi vorba, în cele mai multe situaţii, de «dispariţii» pur şi simplu administrative ale unor companii, care de fapt nu funcţionau sau funcţionau foarte puţin. Nu cred că vom vedea patroni disperaţi aruncându-se pe geam“, consideră directorul executiv al Societăţii Academice din România, Sorin Ioniţă.
Preşedintele Grupului de Economie Aplicată, Liviu Voinea, crede că cel mai important pentru economie este ca numărul firmelor desfiinţate să fie mai mic decât cel al companiilor nou-înfiinţate. „Oricum, în general este vorba de ieşiri «calme» de pe piaţă, sunt puţine cazurile dramatice“, afirmă Voinea.
Creşterea continuă
«Prevedem că ritmul de creştere a numărului de companii declarate insolvente în România se va menţine ridicat şi în cursul acestui an, la cel puţin acelaşi nivel din 2006, când a fost de peste 45%.»
Cristian Ionescu, managing director Coface România
Reţetele de insolvenţă conţin ingrediente diverse
Concurenţa acerbă şi neseriozitatea partenerilor – principalele motive invocate atunci când vine vorba să explici de ce ai ajuns insolvabil.
La fabrica de ţesături din lână Pobac SA din Bacău, telefonul sună în gol. Într-un târziu, răspunde cineva. O voce de femeie, parţial intrigată, parţial amuzată de interesul pe care îl trezeşte o firmă complet moartă. „Doar eu am rămas aici, să lichidez stocul. Înainte, erau cam 260-270 de angajaţi, dar nu am mai făcut faţă pe piaţă şi… asta e“, spune ea. Presa locală zice altceva: compania a fost victima unor maşinaţiuni venind din partea propriei conduceri şi vizând clădirile şi terenurile deţinute. Ideea este că 72 de creditori aşteaptă la rând pentru a-şi recupera banii.
Alte firme, ceva mai norocoase, au reuşit să rămână în picioare, cel puţin pentru moment. „Suntem în reorganizare, avem un plan aprobat pentru o perioadă de doi ani, timp în care trebuie să ne achităm toate datoriile“, spune Elena Goleanu, contabilul-şef al Perla Construct SA din Slănic Moldova. Ea explică situaţia dificilă în care se găseşte societatea prin neseriozitatea unora dintre clienţi, care au întârziat nepermis de mult plăţile. „Însă, în ciuda problemelor, eu cred că avem şanse de redresare“, afirmă ea.
Şi numele grele se pot prăbuşi
Unul dintre cele mai celebre cazuri de faliment din România a fost, însă, cel al lanţului de retail Univers’all. Criza a început în urmă cu un an, iar spre sfârşitul lui 2006 au început să se închidă, unul câte unul, cele 14 magazine (hipermarketuri, supermarketuri şi magazine de proximitate) pe care reţeaua le deţinea în mai multe oraşe din ţară (printre care Sibiu, Constanţa, Târgu Mureş, Iaşi, Suceava şi Bucureşti). Apoi, unităţile închise au început să fie vândute, totul pentru a putea plăti datoriile scadente către furnizori, care se cifrau, la începutul lunii noiembrie 2006, la circa 13 milioane de euro. Cum banii obţinuţi nu aveau cum să fie suficienţi, 80 de creditori au cerut, în instanţă, falimentul companiei. Printre ei, nume grele, cum ar fi Quadrant-Amroq Beverages (QAB), producătorul Pepsi în România. Deschiderea procedurii a fost aprobată pe 12 ianuarie.
Răzvan Petrovici, proprietarul lanţului falimentar, a declarat în mai multe rânduri că firma sa nu a reuşit să facă faţă concurenţei extrem de puternice exercitate de reţelele comerciale străine. Specialiştii au identificat, însă, şi o serie de greşeli de management, cum ar fi lipsa unui concept clar de magazin sau fluctuaţiile mari de la vârful companiei. Până la urmă, Petrovici a reuşit să rămână în posesia celui mai valoros magazin, situat în Piaţa Unirii din Capitală. Spaţiul a fost închiriat recent celor de la Carrefour, adică exact concurenţei străine „acuzate“ că a dus la prăbuşirea afacerii.
Investitori de 9 euro
Romanii nu-si dau banii pe mana fondurilor mutuale
Doar 0,36% dintre romani isi plaseaza banii in unitati de fond
In tarile vecine, investitiile se ridica la 300-500 euro/locuitor
Pentru investitorii deja existenti, dar si pentru cei care se gandesc sa investeasca in unitati de fond, este necesar sa stie ce are de oferit un fond de investitii.
Investitiile in fonduri sunt inca la un nivel redus, iar numarul investitorilor este foarte mic in comparatie cu tarile mai dezvoltate. In prezent, doar 0,36% dintre romani isi plaseaza banii in unitati de fond. "Ponderea investitiilor in fonduri din Produsul
Intern Brut era in decembrie de 0,2% in Romania, in timp
ce in Ungaria ajungea la 5,5%, in Slovacia la 5%, iar in Polonia si Germania ajungea la 6,9% si, respectiv, 11% din PIB", a declarat Adrian Tudose, director executiv al Uniunii Nationale a Organismelor de Plasament Colectiv. In 2006, Produsul Intern Brut al Romaniei a crescut cu 8% si a ajuns la 97 de miliarde de euro.
"Totalul activelor gestionate de societatile de asset management din Romania se cifra la nivelul de 199 milioane euro, la sfarsitul lunii februarie 2007, nivel ce reprezinta o investitie de aproximativ 9 euro/locuitor, nivel extrem de scazut chiar si in raport cu celelate tari din estul Europei", a declarat Madalin Serbanescu, director marketing
Certinvest.
Conform reprezentantilor companiilor de asset management, in tarile invecinate, investitiile se ridica la 300-500 de euro/locuitor, ca sa nu mai vorbim de valori de 21.000 euro/locuitor in Franta sau 42.000 de euro pe cap de locuitor in SUA.
Subscrieri de 616,7 lei/investitor in februarie
Cei 78.649 de investitori existenti la sfarsitul lunii februarie au subscris, in ultima luna, 48,5 milioane de lei, in cele 33 de fonduri mutuale existente, cea mai mare pondere intrand in unitatile fondurilor de actiuni, unde subscrierile au ajuns la 18,75 milioane de lei, conform datelor UNOPC.
Pe parcursul lunii februarie 2007, subscrierile au ajuns la 616,7 lei/investitor, insa intrarile nete de capital au avut un flux negativ, fiind depasite de nivelul rascumpararilor. Intrarile nete de capital au ajuns la sfarsitul lunii februarie la minus 0,45 milioane de lei. Acest lucru s-a intamplat in special din cauza scaderilor care au caracterizat Bursa de Valori in ultima perioada, influentata de evolutiile burselor externe.
Indicele fondurilor mutuale a scazut cu 0,77% in februarie
"Profilul investitorului in fondurile mutuale este extrem de apropiat de profilul investitorului in depozite bancare. De fapt de la scaderea dobanzii depozitelor bancare, clientii au inceput sa caute modalitati mai avantajoase de investitie, fapt care a contribuit direct la cresterea pietei fondurilor in 2006", a mai spus Serbanescu.
Fondul mutual implica riscuri mai mari, fata de un depozit bancar, nimeni neputand garanta ca investitiile facute se vor intoarce cu un profit considerabil. Comparativ cu o rata a inflatiei de doar 0,04% in luna februarie si de 3,81% pe ultimele 12 luni, indicele fondurilor mutuale a inregistrat in luna februarie o depreciere de 0,77%. In anul 2007, IFM a cunoscut o apreciere de 3,61%, iar fata de perioada similara a anului precedent, indicele s-a apreciat cu 11,42%. "Evolutia indicelui fondurilor mutuale pe ultimii 3 ani a fost ascendenta, inregistrand o apreciere de 66,50%. Trebuie precizat si faptul ca in ultimele 12 luni, moneda nationala s-a apreciat fata de moneda euro cu 2,5%", transmite UNOPC. Daca privim evolutia pietei bursiere din aceasta luna, vom constata ca are destule asemanari cu februarie 2006, in sensul ca ambele au fost niste luni in care actiunile tranzactionate au suferit corectii, iar aceste corectii s-au regasit atunci si se regasesc si acum, in randamentele obtinute de fondurile deschise de investitii, cu precadere cele diversificate si cele de actiuni.
Doar 0,36% dintre romani isi plaseaza banii in unitati de fond
In tarile vecine, investitiile se ridica la 300-500 euro/locuitor
Pentru investitorii deja existenti, dar si pentru cei care se gandesc sa investeasca in unitati de fond, este necesar sa stie ce are de oferit un fond de investitii.
Investitiile in fonduri sunt inca la un nivel redus, iar numarul investitorilor este foarte mic in comparatie cu tarile mai dezvoltate. In prezent, doar 0,36% dintre romani isi plaseaza banii in unitati de fond. "Ponderea investitiilor in fonduri din Produsul
Intern Brut era in decembrie de 0,2% in Romania, in timp
ce in Ungaria ajungea la 5,5%, in Slovacia la 5%, iar in Polonia si Germania ajungea la 6,9% si, respectiv, 11% din PIB", a declarat Adrian Tudose, director executiv al Uniunii Nationale a Organismelor de Plasament Colectiv. In 2006, Produsul Intern Brut al Romaniei a crescut cu 8% si a ajuns la 97 de miliarde de euro.
"Totalul activelor gestionate de societatile de asset management din Romania se cifra la nivelul de 199 milioane euro, la sfarsitul lunii februarie 2007, nivel ce reprezinta o investitie de aproximativ 9 euro/locuitor, nivel extrem de scazut chiar si in raport cu celelate tari din estul Europei", a declarat Madalin Serbanescu, director marketing
Certinvest.
Conform reprezentantilor companiilor de asset management, in tarile invecinate, investitiile se ridica la 300-500 de euro/locuitor, ca sa nu mai vorbim de valori de 21.000 euro/locuitor in Franta sau 42.000 de euro pe cap de locuitor in SUA.
Subscrieri de 616,7 lei/investitor in februarie
Cei 78.649 de investitori existenti la sfarsitul lunii februarie au subscris, in ultima luna, 48,5 milioane de lei, in cele 33 de fonduri mutuale existente, cea mai mare pondere intrand in unitatile fondurilor de actiuni, unde subscrierile au ajuns la 18,75 milioane de lei, conform datelor UNOPC.
Pe parcursul lunii februarie 2007, subscrierile au ajuns la 616,7 lei/investitor, insa intrarile nete de capital au avut un flux negativ, fiind depasite de nivelul rascumpararilor. Intrarile nete de capital au ajuns la sfarsitul lunii februarie la minus 0,45 milioane de lei. Acest lucru s-a intamplat in special din cauza scaderilor care au caracterizat Bursa de Valori in ultima perioada, influentata de evolutiile burselor externe.
Indicele fondurilor mutuale a scazut cu 0,77% in februarie
"Profilul investitorului in fondurile mutuale este extrem de apropiat de profilul investitorului in depozite bancare. De fapt de la scaderea dobanzii depozitelor bancare, clientii au inceput sa caute modalitati mai avantajoase de investitie, fapt care a contribuit direct la cresterea pietei fondurilor in 2006", a mai spus Serbanescu.
Fondul mutual implica riscuri mai mari, fata de un depozit bancar, nimeni neputand garanta ca investitiile facute se vor intoarce cu un profit considerabil. Comparativ cu o rata a inflatiei de doar 0,04% in luna februarie si de 3,81% pe ultimele 12 luni, indicele fondurilor mutuale a inregistrat in luna februarie o depreciere de 0,77%. In anul 2007, IFM a cunoscut o apreciere de 3,61%, iar fata de perioada similara a anului precedent, indicele s-a apreciat cu 11,42%. "Evolutia indicelui fondurilor mutuale pe ultimii 3 ani a fost ascendenta, inregistrand o apreciere de 66,50%. Trebuie precizat si faptul ca in ultimele 12 luni, moneda nationala s-a apreciat fata de moneda euro cu 2,5%", transmite UNOPC. Daca privim evolutia pietei bursiere din aceasta luna, vom constata ca are destule asemanari cu februarie 2006, in sensul ca ambele au fost niste luni in care actiunile tranzactionate au suferit corectii, iar aceste corectii s-au regasit atunci si se regasesc si acum, in randamentele obtinute de fondurile deschise de investitii, cu precadere cele diversificate si cele de actiuni.
Fara mila
Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti“, e un proverb al carui sens il descopera Traian Basescu in aceste zile. Culmea este ca tot ceea ce i se intimpla i se trage de la doi parteneri vechi: Radu Vasile si Calin Popescu Tariceanu. Doi premieri luati in brate la un moment dat de Basescu.
Putina lume isi mai aduce aminte ca actualul impas constitutional, in care un premier si un presedinte, care nu se suporta reciproc, trebuie sa convietuiasca silit, este cauzat de episodul Radu Vasile. Fostul premier taranist, bun prieten cu Traian Basescu, a fost la vremea lui considerat victima presedintelui de atunci. Momentul revocarii din functie aproape l-a intrecut pe cel al lui Petre Roman, si el o victima a unui presedinte suparat.
PD a fost, la vremea modificarii Constitutiei, unul dintre sustinatorii amendamentului conform caruia presedintele nu are voie sa il revoce din functie pe primul-ministru, marcati fiind de experienta Radu Vasile. Intre timp
, cu ajutorul nepretuit al presedintelui Basescu, Calin Popescu Tariceanu a devenit prim-ministru si beneficiaza din plin de protectia oferita de Constitutie. Adevarata putere este detinuta acum de Tariceanu, care nu se teme decit de Parlament. Iar Parla-mentul, ca orice structura in care voturile se negociaza, poate fi manipulat. Sau poate fi luat aliat, cind interesele sint convergente. Exact asta se intimpla acum. Sintem martorii momentului in care Legislativul isi schimba fata de la o zi la alta, in care majoritatile se dizolva si se recompun, dupa reguli numai de politicieni stiute. Dupa cum se prefigureaza, vom avea in scurt timp un Parlament mutant, fara nici o legatura cu rezultatul alegerilor si nici cu optiunile actuale indicate in barometrele de opinie. Practic, politicienii isi construiesc o lume a lor, in care dispretul fata de electorat este motorul tuturor misca-rilor. In timpul acesta, presedintele-jucator risca sa stea pe margine o repriza, fara nici un drept de apel.
Scenariile dezvoltate sint de-a dreptul uluitoare si arata ca nu mai exista nici o sansa pentru clasa politica actuala. Calin Popescu Tariceanu le arata usa ministrilor PD. Obstacolul Basescu este ocolit cu grija. Actualul prim-ministru urmeaza sa vina in Parlament cu un Cabinet modificat politic, pentru care a negociat sprijin in Legislativ. O miscare magistrala din punctul de vedere al autorilor, malefica din perspectiva democratica, perfect constitutionala din punctul de vedere al legii fundamentale. O miscare fara mila. In felul acesta, noua majoritate, PNL, PSD, PC, UDMR si poate PRM, va demonstra ca suspendarea presedintelui e floare la ureche. Culmea este ca, si daca se va intoarce invingator din confruntarea cu electoratul, Basescu va trebui sa convietuiasca, impotriva vointei sale, cu aceasta noua majoritate. Cu alte cuvinte, dupa ce a fugit acum doi ani de o majoritate pe care nu o voia, acum primeste una cu de-a sila. Si e mai rea ca-n orice cosmar prezidential.
Este greu de spus ce se poate intimpla pe termen lung, cine cistiga. Un lucru e clar. Creste tot mai mult partidul lui Becali. Intr-un fel, reactia populatiei este cam aceeasi din timpul guvernarii CDR. In fata agresiunii politice, care rastoarna repere si arunca democratia in blocaj, oamenii isi cauta puncte fixe. De regula astea se regasesc in valorile fundamentale umane: familie, religie. Sint refugii in care electoratul se retrage de fiecare data incercind sa le conserve, ca pe o ultima reduta. In acelasi timp, cresc nevoia de dreptate si tendinta de nationalism, care presupun, pina la urma, intoleranta la tot ce agreseaza spatiul vital al electoratului. Asa se face ca, insumate, cele doua partide, care au un astfel de mesaj
, PRM si PNG, au ajuns sa detina in momentul de fata peste 25% din optiunile electoratului. Este primul rezultat direct al scandalurilor din ultimii doi ani
Putina lume isi mai aduce aminte ca actualul impas constitutional, in care un premier si un presedinte, care nu se suporta reciproc, trebuie sa convietuiasca silit, este cauzat de episodul Radu Vasile. Fostul premier taranist, bun prieten cu Traian Basescu, a fost la vremea lui considerat victima presedintelui de atunci. Momentul revocarii din functie aproape l-a intrecut pe cel al lui Petre Roman, si el o victima a unui presedinte suparat.
PD a fost, la vremea modificarii Constitutiei, unul dintre sustinatorii amendamentului conform caruia presedintele nu are voie sa il revoce din functie pe primul-ministru, marcati fiind de experienta Radu Vasile. Intre timp
, cu ajutorul nepretuit al presedintelui Basescu, Calin Popescu Tariceanu a devenit prim-ministru si beneficiaza din plin de protectia oferita de Constitutie. Adevarata putere este detinuta acum de Tariceanu, care nu se teme decit de Parlament. Iar Parla-mentul, ca orice structura in care voturile se negociaza, poate fi manipulat. Sau poate fi luat aliat, cind interesele sint convergente. Exact asta se intimpla acum. Sintem martorii momentului in care Legislativul isi schimba fata de la o zi la alta, in care majoritatile se dizolva si se recompun, dupa reguli numai de politicieni stiute. Dupa cum se prefigureaza, vom avea in scurt timp un Parlament mutant, fara nici o legatura cu rezultatul alegerilor si nici cu optiunile actuale indicate in barometrele de opinie. Practic, politicienii isi construiesc o lume a lor, in care dispretul fata de electorat este motorul tuturor misca-rilor. In timpul acesta, presedintele-jucator risca sa stea pe margine o repriza, fara nici un drept de apel.
Scenariile dezvoltate sint de-a dreptul uluitoare si arata ca nu mai exista nici o sansa pentru clasa politica actuala. Calin Popescu Tariceanu le arata usa ministrilor PD. Obstacolul Basescu este ocolit cu grija. Actualul prim-ministru urmeaza sa vina in Parlament cu un Cabinet modificat politic, pentru care a negociat sprijin in Legislativ. O miscare magistrala din punctul de vedere al autorilor, malefica din perspectiva democratica, perfect constitutionala din punctul de vedere al legii fundamentale. O miscare fara mila. In felul acesta, noua majoritate, PNL, PSD, PC, UDMR si poate PRM, va demonstra ca suspendarea presedintelui e floare la ureche. Culmea este ca, si daca se va intoarce invingator din confruntarea cu electoratul, Basescu va trebui sa convietuiasca, impotriva vointei sale, cu aceasta noua majoritate. Cu alte cuvinte, dupa ce a fugit acum doi ani de o majoritate pe care nu o voia, acum primeste una cu de-a sila. Si e mai rea ca-n orice cosmar prezidential.
Este greu de spus ce se poate intimpla pe termen lung, cine cistiga. Un lucru e clar. Creste tot mai mult partidul lui Becali. Intr-un fel, reactia populatiei este cam aceeasi din timpul guvernarii CDR. In fata agresiunii politice, care rastoarna repere si arunca democratia in blocaj, oamenii isi cauta puncte fixe. De regula astea se regasesc in valorile fundamentale umane: familie, religie. Sint refugii in care electoratul se retrage de fiecare data incercind sa le conserve, ca pe o ultima reduta. In acelasi timp, cresc nevoia de dreptate si tendinta de nationalism, care presupun, pina la urma, intoleranta la tot ce agreseaza spatiul vital al electoratului. Asa se face ca, insumate, cele doua partide, care au un astfel de mesaj
, PRM si PNG, au ajuns sa detina in momentul de fata peste 25% din optiunile electoratului. Este primul rezultat direct al scandalurilor din ultimii doi ani
După femeile din China, şi cele din Vietnam vin la muncă în România
Aproape 1.000 de persoane sunt aşteptate să vină în 2007, din care 300, în confecţii, şi mai mult de 500, în construcţii
Surse din interiorul Camerei de Comerţ a municipiului Bucureşti au anunţat că Vietnamul se pregăteşte să trimită la muncă, în România, câteva sute de persoane. Informaţia a fost confirmată, ieri, pentru Adevărul, de către plasatorii de forţă de muncă specializaţi în relaţia cu Vietnamul.
Pentru început, se află în fazele preliminarii de aprobare contractarea a 300 de posturi rezervate femeilor care vor veni, după ce vor fi încheiate toate formalităţile, să lucreze în industria confecţiilor. Plasatorii au remarcat şi o cerere din ce în ce mai mare pentru sectorul de construcţii (deocamdată, pe puţin 500 de persoane), unde se aşteaptă ingineri şi muncitori necalificaţi. "Pentru fiecare persoană în parte, estimăm costuri de 1.600-1.700 RON, în care se va include salariul, cazarea şi masa
angajaţilor din confecţii. Pentru construcţii, un inginer ar putea primi în jur de 600 de dolari", ne-a declarat administratorul firmei care intermediază plasarea în România a forţei de muncă din provenită din Vietnam. Până în prezent, au fost desemnate două companii româneşti beneficiare ale acestor plasamente.
Primele plasamente sunt aşteptate la Râmnicu Sărat
Potrivit surselor noastre, companiile beneficiare unde vor veni muncitoarele vietnameze să lucreze în confecţii se află în localitatea Râmnicu Sărat, însă reprezentanţii locali nu ştiau încă, ieri, nimic despre aceste proiecte. Sorina Plăcintă, asociat al grupului Sorste - care include mai multe companii din domeniul textilelor şi care are şi o fabrică în Râmnicu Sărat - ne-a declarat că societatea pe care o conduce nu a încheiat un astfel de contract. Ea confirmă faptul că a existat o propunere din partea Ambasadei Republicii Vietnam la Bucureşti, dar... nimic mai mult.
Surse din interiorul Camerei de Comerţ a municipiului Bucureşti au anunţat că Vietnamul se pregăteşte să trimită la muncă, în România, câteva sute de persoane. Informaţia a fost confirmată, ieri, pentru Adevărul, de către plasatorii de forţă de muncă specializaţi în relaţia cu Vietnamul.
Pentru început, se află în fazele preliminarii de aprobare contractarea a 300 de posturi rezervate femeilor care vor veni, după ce vor fi încheiate toate formalităţile, să lucreze în industria confecţiilor. Plasatorii au remarcat şi o cerere din ce în ce mai mare pentru sectorul de construcţii (deocamdată, pe puţin 500 de persoane), unde se aşteaptă ingineri şi muncitori necalificaţi. "Pentru fiecare persoană în parte, estimăm costuri de 1.600-1.700 RON, în care se va include salariul, cazarea şi masa
angajaţilor din confecţii. Pentru construcţii, un inginer ar putea primi în jur de 600 de dolari", ne-a declarat administratorul firmei care intermediază plasarea în România a forţei de muncă din provenită din Vietnam. Până în prezent, au fost desemnate două companii româneşti beneficiare ale acestor plasamente.
Primele plasamente sunt aşteptate la Râmnicu Sărat
Potrivit surselor noastre, companiile beneficiare unde vor veni muncitoarele vietnameze să lucreze în confecţii se află în localitatea Râmnicu Sărat, însă reprezentanţii locali nu ştiau încă, ieri, nimic despre aceste proiecte. Sorina Plăcintă, asociat al grupului Sorste - care include mai multe companii din domeniul textilelor şi care are şi o fabrică în Râmnicu Sărat - ne-a declarat că societatea pe care o conduce nu a încheiat un astfel de contract. Ea confirmă faptul că a existat o propunere din partea Ambasadei Republicii Vietnam la Bucureşti, dar... nimic mai mult.
Tariceanu lanseaza laptopul-chilipir dupa ce anul trecut il aruncase la gunoi
Argumente pro-laptop
"Laptopul de o suta de dolari este foarte robust, avand carcasa de cauciuc(!) si putand fi alimentat de la un generator propriu. Prin acest proiect, se va ajunge ca fiecare familie din Romania sa se poata conecta la internet" - motivatia initiatorului actului normativ
Motivatia respingerii de catre Guvern
"Alimentarea se face cu ajutorul unui generator manual cu manivela, cu rata de 10:1 pentru timpul
de operare. Forta tangentiala necesara incarcarii acestui sistem depaseste capacitatile unui copil, obosind rapid chiar si un adult"
Laptopul de 150 de dolari pe care guvernul intentioneaza sa il distribuie gratuit la circa 1,2 milioane de elevi nu este o noutate.
Acesta a facut obiectul unui proiect de lege respins chiar de guvern la finele anului trecut. Acesta prevedea acordarea unui laptop pentru fiecare elev si profesor din Romania, numai ca, in varianta parlamentara, laptopul in cauza era "scos" la "numai" 100 de dolari. La vremea respectiva, premierul era impotriva proiectului, considerand ca laptopul propus este "incert si limitat in functionalitati". Se pare insa ca prezenta profesorului Nicholas Negroponte de la Universitatea din Massachusetts, initiatorul proiectului "Un laptop pentru fiecare copil", i-a schimbat radical parerea primului ministru, care s-a aratat de data aceasta "impresionat" de proiect. "Acest proiect de realizare a unui laptop la un cost foarte scazut, de aproximativ 150 dolari, il va face accesibil unui numar cat mai mare de copii
, carora le va permite accesul la domeniul informaticii, la internet. Proiectul a depasit faza de elaborare, incepe sa fie rafinat. Se lucreaza la imbunatatirea lui. Cu totii am fost impresionati de performantele acestui computer", a declarat Tariceanu dupa intalnirea cu Negroponte.
Specialistii sustin insa ca premierul nu poate face lobby pentru laptopul in cauza decat din ratiuni electorale. "E o tampenie. Le-am oferit toate argumentele logice pentru a nu arunca banii pe asa ceva. Sa ma pun acum in cap in fata lor ca sa-i conving ca arunca banii? N-am cum! Mai bine le-ar cumpara elevilor bomboane agricole, ca ar fi mai castigati! Realitatea e ca se doreste o pomana electorala, inainte de alegeri!",ne-a declarat Varujan Pambuccian, seful Comisiei de IT&C din Camera Deputatilor.
In plus
, potrivit specialistilor, "jucarioara" de 150 de dolari nu este recomandata de performantele extrem de slabe de care e capabila. In primul rand, laptopul este dotat cu o manivela, care asigura alimentarea in cazul in care nu te poti conecta la o priza. Rata de incarcare este de 10:1, cu alte cuvinte
, daca nu are acces la o sursa de energie
, scolarul de clasa intai da 10 minute la manivela, pentru ca sofisticatul laptop sa functioneze un minut. Acesta este primul dezavantaj. Un altul este acela ca laptopul va avea foarte slabe capacitati tehnice. Un procesor incert, 128 mega de RAM, care pentru Linux (deoarece lucreaza pe Linux) cu o interfata grafica il face foarte slab performant. In materie de conexiune la internet, laptopul e prevazut sa lucreze pe sistem de conectare tip mesh. Acest tip de conexiune presupune ca un computer se leaga la un altul din apropiere, acesta din urma la un al treilea etc., iar toate aceste laptopuri in final sunt legate la un echipament conectat la internet. In ce priveste costurile conexiunii la internet, este de mentionat ca va fi nevoie de o conexiune in banda larga, pentru a putea suporta un numar mare de noduri si a asigura o latime de banda suficienta fiecarui utilizator. Cum se va face acest lucru? Prin investitii viitoare, explica primul ministru. "Dupa cum stiti, exista in momentul de fata un proiect in dezvoltare al operatorilor de telefonie, ma refer in principal la Romtelecom, care duce telefonia in toate zonele. Avem o retea de fibra optica care este alcatuita de-a lungul retelei de cai ferate din Romania. Pentru localitatile izolate, se poate avea in vedere inclusiv folosirea unui sistem cu antena, un sistem local care sa permita accesul la internet. Sunt niste costuri care nu depasesc posibilitatile pe care le are Romania in acest moment, tinand cont de sumele pe care le investim in educatie", asigura Tariceanu.
In ce priveste pretul, ar fi de mentionat ca, potrivit unor calcule anterioare, la costul final al laptopului se vor mai adauga circa 25 de procente, bani necesari pentru distributie, depozitare si transport.
Efortul bugetar estimat pentru acoperirea generozitatii guvernamentale ar fi de aproape 200 milioane euro, bani neprevazuti la capitolul cheltuieli in buget.
"Laptopul de o suta de dolari este foarte robust, avand carcasa de cauciuc(!) si putand fi alimentat de la un generator propriu. Prin acest proiect, se va ajunge ca fiecare familie din Romania sa se poata conecta la internet" - motivatia initiatorului actului normativ
Motivatia respingerii de catre Guvern
"Alimentarea se face cu ajutorul unui generator manual cu manivela, cu rata de 10:1 pentru timpul
de operare. Forta tangentiala necesara incarcarii acestui sistem depaseste capacitatile unui copil, obosind rapid chiar si un adult"
Laptopul de 150 de dolari pe care guvernul intentioneaza sa il distribuie gratuit la circa 1,2 milioane de elevi nu este o noutate.
Acesta a facut obiectul unui proiect de lege respins chiar de guvern la finele anului trecut. Acesta prevedea acordarea unui laptop pentru fiecare elev si profesor din Romania, numai ca, in varianta parlamentara, laptopul in cauza era "scos" la "numai" 100 de dolari. La vremea respectiva, premierul era impotriva proiectului, considerand ca laptopul propus este "incert si limitat in functionalitati". Se pare insa ca prezenta profesorului Nicholas Negroponte de la Universitatea din Massachusetts, initiatorul proiectului "Un laptop pentru fiecare copil", i-a schimbat radical parerea primului ministru, care s-a aratat de data aceasta "impresionat" de proiect. "Acest proiect de realizare a unui laptop la un cost foarte scazut, de aproximativ 150 dolari, il va face accesibil unui numar cat mai mare de copii
, carora le va permite accesul la domeniul informaticii, la internet. Proiectul a depasit faza de elaborare, incepe sa fie rafinat. Se lucreaza la imbunatatirea lui. Cu totii am fost impresionati de performantele acestui computer", a declarat Tariceanu dupa intalnirea cu Negroponte.
Specialistii sustin insa ca premierul nu poate face lobby pentru laptopul in cauza decat din ratiuni electorale. "E o tampenie. Le-am oferit toate argumentele logice pentru a nu arunca banii pe asa ceva. Sa ma pun acum in cap in fata lor ca sa-i conving ca arunca banii? N-am cum! Mai bine le-ar cumpara elevilor bomboane agricole, ca ar fi mai castigati! Realitatea e ca se doreste o pomana electorala, inainte de alegeri!",ne-a declarat Varujan Pambuccian, seful Comisiei de IT&C din Camera Deputatilor.
In plus
, potrivit specialistilor, "jucarioara" de 150 de dolari nu este recomandata de performantele extrem de slabe de care e capabila. In primul rand, laptopul este dotat cu o manivela, care asigura alimentarea in cazul in care nu te poti conecta la o priza. Rata de incarcare este de 10:1, cu alte cuvinte
, daca nu are acces la o sursa de energie
, scolarul de clasa intai da 10 minute la manivela, pentru ca sofisticatul laptop sa functioneze un minut. Acesta este primul dezavantaj. Un altul este acela ca laptopul va avea foarte slabe capacitati tehnice. Un procesor incert, 128 mega de RAM, care pentru Linux (deoarece lucreaza pe Linux) cu o interfata grafica il face foarte slab performant. In materie de conexiune la internet, laptopul e prevazut sa lucreze pe sistem de conectare tip mesh. Acest tip de conexiune presupune ca un computer se leaga la un altul din apropiere, acesta din urma la un al treilea etc., iar toate aceste laptopuri in final sunt legate la un echipament conectat la internet. In ce priveste costurile conexiunii la internet, este de mentionat ca va fi nevoie de o conexiune in banda larga, pentru a putea suporta un numar mare de noduri si a asigura o latime de banda suficienta fiecarui utilizator. Cum se va face acest lucru? Prin investitii viitoare, explica primul ministru. "Dupa cum stiti, exista in momentul de fata un proiect in dezvoltare al operatorilor de telefonie, ma refer in principal la Romtelecom, care duce telefonia in toate zonele. Avem o retea de fibra optica care este alcatuita de-a lungul retelei de cai ferate din Romania. Pentru localitatile izolate, se poate avea in vedere inclusiv folosirea unui sistem cu antena, un sistem local care sa permita accesul la internet. Sunt niste costuri care nu depasesc posibilitatile pe care le are Romania in acest moment, tinand cont de sumele pe care le investim in educatie", asigura Tariceanu.
In ce priveste pretul, ar fi de mentionat ca, potrivit unor calcule anterioare, la costul final al laptopului se vor mai adauga circa 25 de procente, bani necesari pentru distributie, depozitare si transport.
Efortul bugetar estimat pentru acoperirea generozitatii guvernamentale ar fi de aproape 200 milioane euro, bani neprevazuti la capitolul cheltuieli in buget.
O nouă lege a referendumului, defavorabilă preşedintelui
Un grup de zece parlamentari de la PNL, PSD, PC şi PRM au depus un nou proiect de modificare a Legii referendumului care restricţionează dreptul preşedintelui de a fixa prin decret data organizării unui referendum.
Mai mult, potrivit acestei iniţiative, preşedintele nu poate convoca referendum, dacă este declanşată procedura de revizuire a Constituţiei sau cea de suspendare a şefului statului. Dacă preşedintele iniţiază totuşi o procedură de consultare a poporului, aceasta este nulă.
În timp
ce legea în vigoare spune că un referendum este valabil dacă la vot se prezintă cel puţin jumătate plus
unu din numărul total de alegători, proiectul celor zece propune numai pentru revizuirea Constituţiei obligaţia unei anumite participări la vot, dar de numai de 30% din numărul cetăţenilor înscrişi pe listele electorale.
Noul proiect stabileşte că preşedintele este demis cu majoritatea voturilor exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.
O noutate o reprezintă şi faptul că preşedintele nu mai este cel care fixează, prin decret, data referendumului, ci Guvernul, după ce Parlamentul adoptă, cu majoritatea senatorilor şi deputaţilor, o hotărâre prin care îşi exprimă punctul de vedere. Şeful statului consultă mai întâi Parlamentul, printr-un mesaj
în care va nominaliza şi problema de interes naţional ce urmează să facă obiectul referendumului.
Noul proiect aduce modificări tuturor formelor de referendum, dar cele mai importante sunt pentru revizuirea Constituţiei şi demiterea preşedintelui. Deocamdată, Parlamentul a încercat să modifice doar reglementările pentru demiterea preşedintelui, cu scopul de a le simplifica, dar Curtea Constituţională nu i-a dat câştig de cauză.
Curtea a respins, ca neconstituţionale, şi prevederea care i-ar fi interzis preşedintelui să convoace referendum simultan sau cu şase luni înaintea oricăror alegeri şi pe aceea care ar fi permis ca preşedintele ales în turul doi să fie demis cu mai puţine voturi.
Legea în vigoare prevede că şeful statului este demis cu minimum jumătate plus unu din numărul total de alegători.
Mai mult, potrivit acestei iniţiative, preşedintele nu poate convoca referendum, dacă este declanşată procedura de revizuire a Constituţiei sau cea de suspendare a şefului statului. Dacă preşedintele iniţiază totuşi o procedură de consultare a poporului, aceasta este nulă.
În timp
ce legea în vigoare spune că un referendum este valabil dacă la vot se prezintă cel puţin jumătate plus
unu din numărul total de alegători, proiectul celor zece propune numai pentru revizuirea Constituţiei obligaţia unei anumite participări la vot, dar de numai de 30% din numărul cetăţenilor înscrişi pe listele electorale.
Noul proiect stabileşte că preşedintele este demis cu majoritatea voturilor exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.
O noutate o reprezintă şi faptul că preşedintele nu mai este cel care fixează, prin decret, data referendumului, ci Guvernul, după ce Parlamentul adoptă, cu majoritatea senatorilor şi deputaţilor, o hotărâre prin care îşi exprimă punctul de vedere. Şeful statului consultă mai întâi Parlamentul, printr-un mesaj
în care va nominaliza şi problema de interes naţional ce urmează să facă obiectul referendumului.
Noul proiect aduce modificări tuturor formelor de referendum, dar cele mai importante sunt pentru revizuirea Constituţiei şi demiterea preşedintelui. Deocamdată, Parlamentul a încercat să modifice doar reglementările pentru demiterea preşedintelui, cu scopul de a le simplifica, dar Curtea Constituţională nu i-a dat câştig de cauză.
Curtea a respins, ca neconstituţionale, şi prevederea care i-ar fi interzis preşedintelui să convoace referendum simultan sau cu şase luni înaintea oricăror alegeri şi pe aceea care ar fi permis ca preşedintele ales în turul doi să fie demis cu mai puţine voturi.
Legea în vigoare prevede că şeful statului este demis cu minimum jumătate plus unu din numărul total de alegători.
Am putea scapa de vizele SUA in ciuda impotrivirii lui Bush
Romanii sunt din ce in ce mai aproape de momentul in care vor putea calatori in SUA fara vize.
Senatul american a adoptat, marti, un proiect de lege menit sa puna in aplicare recomandarile Comisiei independente pentru 11 septembrie, care prevad, printre altele, si eliminarea vizelor pentru statele aliate, intre care si Romania.
Prin adoptarea acestei legi, Senatul a sfidat avertizarea presedintelui George W. Bush privind utilizarea dreptului de veto. Pentru a anula efectele acestuia si a determina punerea in aplicare a prevederilor, democratii din Senat si din Camera Reprezentantilor au nevoie de doua treimi din voturi.
13 pentru exceptare
Una dintre masurile stipulate in proiectul adoptat de Senat ar putea extinde numarul tarilor pentru care Statele Unite ar putea elimina regimul de vize. Senatorul republican George Voinovich a reusit, in cele din urma, sa determine adoptarea unui amendament ce permite tarilor „care sustin Statele Unite si sunt dispuse sa faca tot posibilul pentru a impiedica teroristii sa treaca frontierele americane” sa beneficieze de acest program, aplicat in prezent unui numar de 27 de state.
Potrivit lui Voinovich, de aceasta masura ar putea beneficia 13 tari: Romania, Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia si Coreea de Sud.
Documentul, adoptat cu 60 de voturi pentru si 38 impotriva, este in mare parte unul tehnic, care aduce in dezbatere echipamentele de securitate din dotarea comunitatii de informatii, mijloacele de comunicatie intre diferite servicii
de securitate sau transparenta bugetului alocat acestor servicii de informatii.
Ultimul obstacol: mentinerea securitatii SUA
Documentul, care va trebui sa fie armonizat cu un proiect de lege adoptat de Camera Reprezentantilor in luna ianuarie, risca sa nu fie promulgat insa din ratiuni tehnice: autorizarea angajatilor Agentiei pentru Securitatea Transporturilor (TSA) de a-si forma un sindicat, idee ferm repinsa de administratia americana.
Un asemenea sindicat „ar reduce in mod semnificativ capacitatea (Departamentului pentru Securitate Interna) de a reactiona rapid la amenintarile de securitate si va sfarsi prin a impiedica asigurarea securitatii in transporturi”, potrivit Casei Albe. Secretarul pentru securitate interna, Michael Chertoff, a participat la dezbaterea din Senat tocmai pentru a le cere senatorilor sa respinga infiintarea sindicatului din TSA.
Liderul grupului republican din Senat, Mitch McConnell, fidel Casei Albe, si-a exprimat speranta ca medierea parlamentara va permite „salvarea” textului si eliminarea acestei masuri contestate. „Presedintele Bush trebuie sa isi retraga amenintarea privind utilizarea dreptului de veto”, a declarat liderul democratilor din Senat, Harry Reid, cerandu-i sefului statului sa nu se opuna „securitatii pe care americanii o merita”.
Senatul american a adoptat, marti, un proiect de lege menit sa puna in aplicare recomandarile Comisiei independente pentru 11 septembrie, care prevad, printre altele, si eliminarea vizelor pentru statele aliate, intre care si Romania.
Prin adoptarea acestei legi, Senatul a sfidat avertizarea presedintelui George W. Bush privind utilizarea dreptului de veto. Pentru a anula efectele acestuia si a determina punerea in aplicare a prevederilor, democratii din Senat si din Camera Reprezentantilor au nevoie de doua treimi din voturi.
13 pentru exceptare
Una dintre masurile stipulate in proiectul adoptat de Senat ar putea extinde numarul tarilor pentru care Statele Unite ar putea elimina regimul de vize. Senatorul republican George Voinovich a reusit, in cele din urma, sa determine adoptarea unui amendament ce permite tarilor „care sustin Statele Unite si sunt dispuse sa faca tot posibilul pentru a impiedica teroristii sa treaca frontierele americane” sa beneficieze de acest program, aplicat in prezent unui numar de 27 de state.
Potrivit lui Voinovich, de aceasta masura ar putea beneficia 13 tari: Romania, Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia si Coreea de Sud.
Documentul, adoptat cu 60 de voturi pentru si 38 impotriva, este in mare parte unul tehnic, care aduce in dezbatere echipamentele de securitate din dotarea comunitatii de informatii, mijloacele de comunicatie intre diferite servicii
de securitate sau transparenta bugetului alocat acestor servicii de informatii.
Ultimul obstacol: mentinerea securitatii SUA
Documentul, care va trebui sa fie armonizat cu un proiect de lege adoptat de Camera Reprezentantilor in luna ianuarie, risca sa nu fie promulgat insa din ratiuni tehnice: autorizarea angajatilor Agentiei pentru Securitatea Transporturilor (TSA) de a-si forma un sindicat, idee ferm repinsa de administratia americana.
Un asemenea sindicat „ar reduce in mod semnificativ capacitatea (Departamentului pentru Securitate Interna) de a reactiona rapid la amenintarile de securitate si va sfarsi prin a impiedica asigurarea securitatii in transporturi”, potrivit Casei Albe. Secretarul pentru securitate interna, Michael Chertoff, a participat la dezbaterea din Senat tocmai pentru a le cere senatorilor sa respinga infiintarea sindicatului din TSA.
Liderul grupului republican din Senat, Mitch McConnell, fidel Casei Albe, si-a exprimat speranta ca medierea parlamentara va permite „salvarea” textului si eliminarea acestei masuri contestate. „Presedintele Bush trebuie sa isi retraga amenintarea privind utilizarea dreptului de veto”, a declarat liderul democratilor din Senat, Harry Reid, cerandu-i sefului statului sa nu se opuna „securitatii pe care americanii o merita”.
Templierii reabilitati?
Anul acesta se implinesc 700 de ani de la arestarea templierilor si 693 de ani de la arderea pe rug a liderilor lor. De curånd, a fost descoperit in arhivele Vaticanului un document din august 1308, publicat acum pe site-ul papalitatii, prin care Papa Clement al V-lea a absolvit de orice vina Ordinul Templului si pe cavalerii sai
Distrugerea Ordinului Templului de catre Regele Frantei, Filip cel Frumos, trebuie privita intr-un context mult mai larg, context ce trebuie sa tina cont de situatia politica de la acea vreme. Filip era dependent de templieri pentru ca imprumutase bani de la acestia, fonduri pe care nu voia sa le returneze
Regele putea scapa de aceasta problema numai intr-un singur fel: distrugåndu-i! Insa dorinta regelui Frantei nu se putea materializa decåt cu ajutorul Papei Clement al V-lea, care, la patru ani dupa ce redactase documentul de absolvire, a emis, la presiunea regelui, o Bula Papala prin care Ordinul era suprimat
Puterea pe care au avut-o templierii a transformat astazi Ordinul intr-un brand. Vaticanul a decis sa faca public documentul in momentul in care templierii sunt deja o „marfa“ care se vinde bine. Misterele Ordinului sunt cele care, de fapt, fac sa se vånda bestseller-urile. Reabilitarea reprezinta doar un pas spre aflarea si intelegerea lor
Distrugerea Ordinului Templului de catre regele Frantei, Filip cel Frumos, trebuie privita intr-un context mult mai larg, context ce trebuie sa tina cont de situatia politica de la acea vreme. Filip era dependent de templieri pentru ca imprumutase bani de la acestia, fonduri pe care nu voia sa le returneze. Insa, dizolvarea Ordinului nu se putea produce decåt cu ajutorul Papei Clement al V-lea. Pe 13 octombrie 1307 are loc arestarea templierilor, miscare ce a fost urmata de anchetarea si acuzarea lor.... De curånd, in arhivele Vaticanului, a fost descoperit un document (datat august 1308) publicat acum pe site-ul Vaticanului, prin care Papa Clement al V-lea a absolvit de orice vina Ordinul Templului si pe cavalerii sai. Acest manuscris nu a mai putut insa sa fie transformat in Bula Papala datorita intrigilor puse la cale de regele Frantei - Filip cel Frumos. Anul acesta se implinesc 700 de ani de la arestarea templierilor si 693 de ani de la arderea pe rug a Marelui Maestru al Ordinului, Jacques de Molay.
La patru ani dupa ce a incercat salvarea Ordinului Templului, mai precis in ziua de 22 martie 1312, Papa Clement, la presiunea regelui, pronunta dizolvarea Ordinului Templului prin sentinta apostolica provizorie. In ziua de 3 aprilie 1312, Papa da citire bulei Vox in Excelso: „Cu aprobarea Sfantului Conciliu, desi nu puteam hotari conform dreptului, ci doar in mod anticipat, in virtutea autoritatii noastre apostolice, suprimam pentru totdeauna Ordinul Templului; rezervam Sfantului Scaun toate bunurile mobile si imobile, drepturi, actiuni din toate partile lumii“. Cu alte cuvinte, ordinul nu a fost condamnat, ci pur si simplu desfiintat. La scurt timp
, bula Ad providam gaseste rezolvarea unei probleme ce-i obseda pe rege si pe Papa: destinatia bunurilor Ordinului. Clement decide ca ospitalierii sa primeasca bunurile Ordinului, cu exceptia celor confiscate in Castilia, Majorca, Aragon si Portugalia. Bunurile Ordinului, din cele patru regate vor ramane la dispozitia Sfantului Scaun.
Regele, ajutat de templieri
Cercetatorii au vorbit si despre umilinta la care templierii – din întâmplare sau cu buna stiinta – l-ar fi supus pe Filip. Un astfel de moment s-a consumat în 1306, când poporul din Paris s-a rasculat împotriva abuzurilor regale, ajungând pur si simplu sa-l vâneze pe rege, care abia a reusit sa ajunga la fortareata inexpugnabila a Templului, unde a primit adapost, salvându-i-se viata. Templierii ramasesera însa martori la încercarea prin care trecuse regele. Umilinta nu se încheiase însa: se spune ca, adapostit la Templu, lui Filip i s-ar fi aratat uriasele bogatii adunate acolo. Potrivit istoricilor, Filip ar fi vrut sa si le insuseasca. S-a vorbit însa si despre un al treilea strat al umilintei: regele a cerut oficial sa fie primit membru onorific al Ordinului Templier – precum se pare ca fusesera înainte regele Angliei Richard Inima
de Leu sau Papa Inocentiu IV –, dar a fost refuzat... „Ca regele a vizat în mod expres averile templierilor, este un fapt în afara oricarui dubiu, ba chiar el era atât de ahtiat de asta, încât imediat dupa arestarea templierilor, când se adreseaza juristilor Universitatii Sorbona (...), printre cele sapte întrebari puse acestora, una suna în felul urmator: «Întrebam daca bunurile pe care numitii templieri le aveau în posesie comuna, fiind proprietatea lor, trebuie sa fie confiscate în folosul printului...». Or, aceasta putea sa se întâmple într-un singur fel: daca Ordinul era declarat eretic – în acest caz, bineînteles, Templul era distrus, iar Filip se putea prevala de legea care spunea ca orice datorie fata de un eretic se anuleaza. Cum se putea ajunge la asta? Doar în urma unui proces! E prima concluzie organizatorica ferma la care a ajuns Filip, scrie directorul Centrului de Studii si Cercetari ale Evului Mediu si ale Ordinelor Cavaleresti al Marelui Priorat Magistral al Romaniei, Cristian Tiberiu Popescu, in „Templierii. Istorie si mistere“.
Actiune politieneasca
Când fazele preliminare au fost gata, in data de 13 octombrie 1307 s-a trecut la arestarea templierilor. Actiunea a fost temerara, caci templierii din Franta au fost numerosi si raspânditi, în comanderiile lor, practic pe tot teritoriul tarii. Planul a fost sa fie luati prin surprindere si arestati cu totii concomitent, pentru a nu fi capabili sa opuna rezistenta. Odata arestati, templierii au fost concentrati în câteva închisori – în fapt, în subsolurile unor castele foarte sigure – pentru a fi interogati pe rând.
Capetele de acuzare, mistificate
Capetele de acuzare au fost redactate dinainte de arestare, interogatoriile trebuind doar sa le confirme. De altfel, aceste interogatorii nu au adus nici macar o singura acuzatie în plus fata de cele prestabilite, ceea ce, în conditiile date, e o curiozitate.
Iata principalele acuzatii: Ordinul detinea taine si secrete; în cadrul unor ritualuri secrete de initiere, noilor membri li se cerea sa-l renege pe Iisus Hristos si sa scuipe crucea; în cadrul acelorasi ritualuri secrete, noii initiati erau supusi la practicarea unor saruturi obscene; sacerdotii Ordinului omiteau în cadrul slujbelor cuvintele sacramentale privitoare la pâine si vin; Maestrul acorda iertarea pacatelor (în locul preotilor propriu-zisi); templierii pactizasera în taina cu musulmanii; ca o consecinta a acuzatiei anterioare, templierii se închinau la idoli; sodomia între frati era permisa si chiar încurajata. Acuzatii a caror falsitate se poate dovedi punct cu punct. Trebuie precizat ca aceste capete de acuzare nefundamentate au fost structurate pe baza unei sensibilitati a poporului fata de cei care erau declarati de puterea de a atunci eretici.
Filip cel Frumos a negociat la sânge distrugerea Ordinului
S-a spus faptul ca fara sprijinul direct al papei Clement al V- lea si fara ca acesta sa-i confirme, practic neconditionat, initiativele deja luate, fie ele si total ilegale, regele Filip nu ar fi putut duce un razboi victorios împotriva Ordinului, iar procesul nici macar n-ar fi putut începe. Cercetatorii au dat diverse explicatii comportamentului Papei. Astfel, Clement si-a platit datoria fata de rege, caci numai cu ajutorul acestuia a putut deveni Papa; se spune chiar ca a fost o negociere dura si ca Papa a semnat un document prin care se obliga sa faca patru lucruri (dintre care trei le-a îndeplinit imediat), cea de-a patra fiind un fel de „polita în alb“, continutul ei urmând sa fie precizat de Filip la momentul potrivit. Când a sosit acest moment, regele si-ar fi dezvaluit intentia: distrugerea Ordinului Templier.
Chinon, Dioceza de Tours, 17-20 august 1308
Documentul original, format dintr-o foaie de pergament mare (700 x 580 mm), era prevazut cu sigiliile celor trei nuntii papali care au format Comisia Apostolica speciala de ancheta, numita de Clement al V-lea: Berenger Fredol, preotul cardinal al bisericii Preasfintilor Nereus si Achilleus si nepot al Papei; Etienne de Suisy, preot cardinal la Sf. Cyriac din Therminis; Landolfo Brancacci, diacon cardinal la Sf. Angelo.
In stare rezonabila, desi exista cateva pete violacee, cauzate de actiunea bacteriilor. O copie
autentica a fost atasata la documentul original, care inca se afla in Arhivele Secrete ale Vaticanului, cu numarul de inregistrare Archivum Arcis Armarium D 218.
Documentul contine absolvirea pe care Papa Clement al V-lea a acordat-o Marelui Maestru al Templului, calugarul Jacques de Molay, si celorlalti lideri ai Ordinului, dupa ce au dovedit ca se caiesc si au cerut sa fie iertati de Biserica; dupa renegarea formala, care era obligatorie pentru toti cei care au fost chiar si numai suspectati de comportament eretic, principalii membri ai Ordinului Templului sunt reintegrati in Comunitatea Catolica si primesc permisiunea de a se impartasi. Documentul, care apartine primei faze a procesului impotriva Templierilor, cand Papa Clement al V-lea inca era convins ca poate garanta supravietuirea ordinului militar-religios, satisface nevoia de a elimina rusinea excomunicarii pentru calugarii soldati, provocata de negarea anterioara de catre acestia a lui Iisus Hristos, atunci cand au fost torturati de inchizitorii francezi. Asa cum confirma cateva surse contemporane, Papa a stabilit ca templierii erau implicati in mai multe forme grave de imoralitate si a planuit o reforma radicala a Ordinului, pentru ca ulterior sa il transforme intr-un singur organism, prin fuziunea cu celalalt ordin important militar-religios, Ospitalierii. Actul de la Chinon, care ii achita pe templieri, dar nu ii scuteste de responsabilitati, era premisa necesara pentru a indeplini reforma, insa a ramas litera moarta. Monarhia franceza a reactionat printr-un adevarat mecanism de santaj, care il obliga pe Clement al V-lea sa accepte un compromis ambiguu, ratificat in timpul Conciliului de la Vienne, din 1312: neputand sa se opuna dorintei regelui Frantei, Filip cel Frumos, care a impus eliminarea templierilor, Papa a eliminat ordinul din realitatea acelei perioade, fara a-l condamna sau aboli, dar izolandu-l intr-un fel de „hibernare“, datorita unei prevederi a legii canonice. Dupa ce a declarat explicit ca procesul nu a dovedit acuzatia de erezie, Clement al V-lea a suspendat Ordinul Templierilor prin intermediul unei sentinte provizorii, impusa de necesitatea de a evita un pericol grav fata de Biserica, care le interzicea sa foloseasca nume sau simboluri specifice, in caz contrar riscand excomunicarea.
1307 - 2007
700 de ani de la inceperea procesului Ordinului Templier
Acum 700 de ani, Filip cel Frumos, rege al Frantei, ordona arestarea templierilor. In momentul arestarii, templierii, fideli principiilor lor si stiindu-se nevinovati, nu opun nici o rezistenta. Arestarea a avut loc intr-o zi de vineri, 13 octombrie 1307. Se spune ca din acea zi numarul 13 poarta ghinion.
1314 - 2007
693 de ani de la arderea pe rug a lui Jacques de Molay
Dupa 7 ani de chinuri, mai precis la 18 martie 1314, dupa unii cercetatori la 11 martie, liderii Ordinului sunt omorati de regele Filip.
Data la care s-a produs
supliciul lui Molay, o ecuatie cu doua (ne)cunoscute
Cristian Tiberiu Popescu, director al Centrului de Studii si Cercetari ale Evului Mediu si ale Ordinelor Cavaleresti al Marelui Priorat Magistral al Romåniei si cavaler- comandor al Ordinului Templierilor din Romånia, a descoperit ca supliciul lui Jacques de Molay a avut loc pe 11 martie 1314, si nu pe 18 martie. Iata ce spune Cristian Tiberiu Popescu:
Prima varianta - 18 martie
Prin „Istoria Frantei“ a lui Jules Michelet se imprima deja o optiune sa-i spunem „oficiala“, privitoare la ziua supliciului lui Molay, pe care marea majoritate a templologilor de mai târziu o reiau. Anume, istoricul reproduce un amplu citat din Continuatorul lui Nangis, în care este descrisa cu detalii ziua supliciului, pe care cronicarul o identifica astfel: „lunea de dupa sarbatoarea Sfântului Grigore“. În Occident, Sfântul Grigore se sarbatoreste pe 12 martie, care în 1314 a cazut într-o zi de marti; astfel, prima zi de luni dupa Sfântul Grigore reprezinta data de 18 martie. Totul pare clar si lipsit de orice echivoc.
A doua varianta - 11 martie
În nota de la pasajul citat din Continuatorul lui Nangis, Michelet arata ca mai exista înca un text
, pe care-l reproduce în versiunea sa originala în limba latina si care ofera o alta varianta asupra datei evenimentului. Care este aceasta sursa si ce varianta ofera ea? Este vorba de Registrele parlamentului, asa-zisele Olim – cuvânt latin însemnând „altadata“, „odinioara“ – registre care au consemnat deciziile Parlamentului din Paris între 1264 si 1318. În aceste Olim, nu executia celor doi sefi ai Ordinului Templier este în mod direct obiectul relatarii, ci repercusiunile acesteia. Iata despre ce e vorba. Micuta insula de pe Sena, zisa „a evreilor“, pentru ca mai înainte vreme aici fusesera arsi pe rug câtiva talmudisti, apartinea – la momentul supliciului lui Molay – Ordinului calugaresc al augustinilor, ce-si aveau „sediul central“ la manastirea pariziana Saint-Germain-des-Près. Asadar, in fata Catedralei Notre Dame, de fata fiind mult popor, se comunica public sentinta prin care cei patru demnitari erau condamnati la închisoare pe viata. In dimineata acelei zile de martie 1314, dupa ce a ascultat sentinta, Molay a ridicat glasul, clamând nevinovatia Ordinului, gest urmat de Perceptorul pentru Normandia, Geoffroy de Charnay. Stiindu-se ca ei faceau aceasta marturisire cu pretul propriei condamnari la moarte, ce trebuia sa urmeze automat, curajul lor de a afirma adevarul a trezit un val de simpatie populara, fapt care desigur i s-a raportat regelui. În atari conditii, regele a decis ca rugul sa fie înaltat pe insula «evreilor». Dar apelând la aceasta solutie disperata, regele si-a asumat riscul unui scandal cu augustinii, lezati în drepturile lor de proprietate si carora – probabil, pentru a pastra cât mai mult secretul actiunii – nici macar formal nu li se ceruse acordul. Iar scandalul s-a si produs. Subiectul propriu-zis al relatarii din Olim este tocmai protestul augustinilor, iar notarul în cauza îsi dateaza consemnarea (– atentie, e vorba de data consemnarii, iar nu de cea a evenimentului descris!), prin ziua de „13 martie 1313“. Prin urmare, supliciul lui Molay s-a produs înainte de ziua de 18 martie, odata ce deja pe 13 efectele lui erau relatate, conform textului Olim... Pe informatia din Olim nu s-a pus mare pret, în primul rând pentru ca o parte a însusi „continutului“ ei trezeste suspiciuni: e vorba de faptul ca anul mentionat în text este „1313“, or, este absolut sigur ca evenimentul s-a produs în 1314.
Scriptele sunt corecte
Si totusi Olim a mentionat anul corect din punctul de vedere al cronologiei care se utiliza în Franta acelei epoci – si numai acolo! –, cronologie conform careia anul nou începea în prima zi de Pasti. Or, în intervalul care ne intereseaza aici, Pastele a cazut pe 7 aprilie si, pentru Franta, abia din acea zi a început anul 1314. Deci în luna anterioara, adica martie, era înca anul 1313, exact anul precizat în Olim!
Asta ar însemna ca suspiciunile fata de textul Olim pot fi înlaturate. Cel care a gresit ar fi astfel Continuator al lui Nangis, care a scris ca supliciul s-a produs „lunea de dupa sarbatoarea Sfântului Grigore“, pe când corecta ar fi fost formula „lunea de dinainte de sarbatoarea Sfântului Grigore“. Adica 11 martie în loc de 18.
Datarea propusa de Olim capata înca mai multa pondere, daca aducem în discutie si alte detalii. Executia a început, conform mai multor surse, pe la ora 18. Atunci începea amurgul, astfel ca „ziua de lucru“ a notarului care facea consemnarile în Olim se sfârsea oricum. Nici a doua zi, de Sfântul Grigore, nu a facut el consemnarea, probabil nelucrând în ziua acestei sarbatori importante. A venit la „serviciu“ abia pe 13 martie, când a redactat consemnarea si a datat momentul redactarii. Supliciul lui Molay s-a produs deci pe 11 martie 1314.
Proba surpriza furnizata de traditie
În sprijinul acestei datari poate fi adusa si o „proba surpriza“, furnizata de un fapt de traditie: se spune ca, înainte de a fi cuprins de flacari, Jacques de Molay ar fi chemat în fata tribunalului lui Dumnezeu pe Papa Clement al V- lea în patruzeci de zile, iar pe regele Filip, în mai putin de un an. Se pare ca Molay a invocat într-adevar judecata divina, dar nu a fixat „termene“ pentru aceasta. Papa a murit pe 20 aprilie, iar regele, pe 29 noiembrie 1314. Cum mortile celor doi s-au produs atât de neasteptat, cât si la scurte intervale de timp, legenda chemarii la judecata divina s-a completat, incluzând aspectul ca Molay ar fi indicat termene precise.
A nu se scapa din vedere ca atunci când legenda se completa astfel din mers, data mortii lui Molay era recenta si cunoscuta exact. Cele patruzeci de zile anterioare lui 20 aprilie indica ziua de 11 martie, iar nu 18. Altfel, daca ziua supliciului ar fi fost 18 martie, legenda asa-zisului „blestem“ al lui Molay ar fi mentionat „o luna“ sau, pentru precizie, „33 de zile“, si acesta fiind un numar „mistic“.
În concluzie, argumentele care pledeaza pentru identificarea datei de zi a supliciului lui Molay cu 11 martie sunt mai percutante decât cele pentru 18 martie si cred ca templologia ar trebui sa consemneze asta.
Efectele blestemului cavalerilor arsi pe rug
In perioada care a urmat executiei Marelui Maestru, unii protagonisti ai complotului si-au gasit moartea
*Clement al V -lea s-a stins din viata in ziua de 20 aprilie 1314.
*Guillame Imbert, inchizitor general, a cazut de pe cal si a murit pe loc in ziua de 2 noiembrie 1314.
*Filip cel Frumos a fost victima unui accident (a fost sfasiat de coltii unui mistret) in ziua de 4 noiembrie, in padurea Pont-Sainte, Maxence. A murit in ziua de 29 decembrie.
*In 1316 a murit, in conditii misterioase, regele Ludovic al X- lea. Ludovic pusese in aplicare, in 1307, ordinul de arestare a templierilor in Navarra. Mai mult, mostenitorii lui Filip si Ludovic si-au gasit si ei moartea in conditii la fel de misterioase.
Distrugerea Ordinului Templului de catre Regele Frantei, Filip cel Frumos, trebuie privita intr-un context mult mai larg, context ce trebuie sa tina cont de situatia politica de la acea vreme. Filip era dependent de templieri pentru ca imprumutase bani de la acestia, fonduri pe care nu voia sa le returneze
Regele putea scapa de aceasta problema numai intr-un singur fel: distrugåndu-i! Insa dorinta regelui Frantei nu se putea materializa decåt cu ajutorul Papei Clement al V-lea, care, la patru ani dupa ce redactase documentul de absolvire, a emis, la presiunea regelui, o Bula Papala prin care Ordinul era suprimat
Puterea pe care au avut-o templierii a transformat astazi Ordinul intr-un brand. Vaticanul a decis sa faca public documentul in momentul in care templierii sunt deja o „marfa“ care se vinde bine. Misterele Ordinului sunt cele care, de fapt, fac sa se vånda bestseller-urile. Reabilitarea reprezinta doar un pas spre aflarea si intelegerea lor
Distrugerea Ordinului Templului de catre regele Frantei, Filip cel Frumos, trebuie privita intr-un context mult mai larg, context ce trebuie sa tina cont de situatia politica de la acea vreme. Filip era dependent de templieri pentru ca imprumutase bani de la acestia, fonduri pe care nu voia sa le returneze. Insa, dizolvarea Ordinului nu se putea produce decåt cu ajutorul Papei Clement al V-lea. Pe 13 octombrie 1307 are loc arestarea templierilor, miscare ce a fost urmata de anchetarea si acuzarea lor.... De curånd, in arhivele Vaticanului, a fost descoperit un document (datat august 1308) publicat acum pe site-ul Vaticanului, prin care Papa Clement al V-lea a absolvit de orice vina Ordinul Templului si pe cavalerii sai. Acest manuscris nu a mai putut insa sa fie transformat in Bula Papala datorita intrigilor puse la cale de regele Frantei - Filip cel Frumos. Anul acesta se implinesc 700 de ani de la arestarea templierilor si 693 de ani de la arderea pe rug a Marelui Maestru al Ordinului, Jacques de Molay.
La patru ani dupa ce a incercat salvarea Ordinului Templului, mai precis in ziua de 22 martie 1312, Papa Clement, la presiunea regelui, pronunta dizolvarea Ordinului Templului prin sentinta apostolica provizorie. In ziua de 3 aprilie 1312, Papa da citire bulei Vox in Excelso: „Cu aprobarea Sfantului Conciliu, desi nu puteam hotari conform dreptului, ci doar in mod anticipat, in virtutea autoritatii noastre apostolice, suprimam pentru totdeauna Ordinul Templului; rezervam Sfantului Scaun toate bunurile mobile si imobile, drepturi, actiuni din toate partile lumii“. Cu alte cuvinte, ordinul nu a fost condamnat, ci pur si simplu desfiintat. La scurt timp
, bula Ad providam gaseste rezolvarea unei probleme ce-i obseda pe rege si pe Papa: destinatia bunurilor Ordinului. Clement decide ca ospitalierii sa primeasca bunurile Ordinului, cu exceptia celor confiscate in Castilia, Majorca, Aragon si Portugalia. Bunurile Ordinului, din cele patru regate vor ramane la dispozitia Sfantului Scaun.
Regele, ajutat de templieri
Cercetatorii au vorbit si despre umilinta la care templierii – din întâmplare sau cu buna stiinta – l-ar fi supus pe Filip. Un astfel de moment s-a consumat în 1306, când poporul din Paris s-a rasculat împotriva abuzurilor regale, ajungând pur si simplu sa-l vâneze pe rege, care abia a reusit sa ajunga la fortareata inexpugnabila a Templului, unde a primit adapost, salvându-i-se viata. Templierii ramasesera însa martori la încercarea prin care trecuse regele. Umilinta nu se încheiase însa: se spune ca, adapostit la Templu, lui Filip i s-ar fi aratat uriasele bogatii adunate acolo. Potrivit istoricilor, Filip ar fi vrut sa si le insuseasca. S-a vorbit însa si despre un al treilea strat al umilintei: regele a cerut oficial sa fie primit membru onorific al Ordinului Templier – precum se pare ca fusesera înainte regele Angliei Richard Inima
de Leu sau Papa Inocentiu IV –, dar a fost refuzat... „Ca regele a vizat în mod expres averile templierilor, este un fapt în afara oricarui dubiu, ba chiar el era atât de ahtiat de asta, încât imediat dupa arestarea templierilor, când se adreseaza juristilor Universitatii Sorbona (...), printre cele sapte întrebari puse acestora, una suna în felul urmator: «Întrebam daca bunurile pe care numitii templieri le aveau în posesie comuna, fiind proprietatea lor, trebuie sa fie confiscate în folosul printului...». Or, aceasta putea sa se întâmple într-un singur fel: daca Ordinul era declarat eretic – în acest caz, bineînteles, Templul era distrus, iar Filip se putea prevala de legea care spunea ca orice datorie fata de un eretic se anuleaza. Cum se putea ajunge la asta? Doar în urma unui proces! E prima concluzie organizatorica ferma la care a ajuns Filip, scrie directorul Centrului de Studii si Cercetari ale Evului Mediu si ale Ordinelor Cavaleresti al Marelui Priorat Magistral al Romaniei, Cristian Tiberiu Popescu, in „Templierii. Istorie si mistere“.
Actiune politieneasca
Când fazele preliminare au fost gata, in data de 13 octombrie 1307 s-a trecut la arestarea templierilor. Actiunea a fost temerara, caci templierii din Franta au fost numerosi si raspânditi, în comanderiile lor, practic pe tot teritoriul tarii. Planul a fost sa fie luati prin surprindere si arestati cu totii concomitent, pentru a nu fi capabili sa opuna rezistenta. Odata arestati, templierii au fost concentrati în câteva închisori – în fapt, în subsolurile unor castele foarte sigure – pentru a fi interogati pe rând.
Capetele de acuzare, mistificate
Capetele de acuzare au fost redactate dinainte de arestare, interogatoriile trebuind doar sa le confirme. De altfel, aceste interogatorii nu au adus nici macar o singura acuzatie în plus fata de cele prestabilite, ceea ce, în conditiile date, e o curiozitate.
Iata principalele acuzatii: Ordinul detinea taine si secrete; în cadrul unor ritualuri secrete de initiere, noilor membri li se cerea sa-l renege pe Iisus Hristos si sa scuipe crucea; în cadrul acelorasi ritualuri secrete, noii initiati erau supusi la practicarea unor saruturi obscene; sacerdotii Ordinului omiteau în cadrul slujbelor cuvintele sacramentale privitoare la pâine si vin; Maestrul acorda iertarea pacatelor (în locul preotilor propriu-zisi); templierii pactizasera în taina cu musulmanii; ca o consecinta a acuzatiei anterioare, templierii se închinau la idoli; sodomia între frati era permisa si chiar încurajata. Acuzatii a caror falsitate se poate dovedi punct cu punct. Trebuie precizat ca aceste capete de acuzare nefundamentate au fost structurate pe baza unei sensibilitati a poporului fata de cei care erau declarati de puterea de a atunci eretici.
Filip cel Frumos a negociat la sânge distrugerea Ordinului
S-a spus faptul ca fara sprijinul direct al papei Clement al V- lea si fara ca acesta sa-i confirme, practic neconditionat, initiativele deja luate, fie ele si total ilegale, regele Filip nu ar fi putut duce un razboi victorios împotriva Ordinului, iar procesul nici macar n-ar fi putut începe. Cercetatorii au dat diverse explicatii comportamentului Papei. Astfel, Clement si-a platit datoria fata de rege, caci numai cu ajutorul acestuia a putut deveni Papa; se spune chiar ca a fost o negociere dura si ca Papa a semnat un document prin care se obliga sa faca patru lucruri (dintre care trei le-a îndeplinit imediat), cea de-a patra fiind un fel de „polita în alb“, continutul ei urmând sa fie precizat de Filip la momentul potrivit. Când a sosit acest moment, regele si-ar fi dezvaluit intentia: distrugerea Ordinului Templier.
Chinon, Dioceza de Tours, 17-20 august 1308
Documentul original, format dintr-o foaie de pergament mare (700 x 580 mm), era prevazut cu sigiliile celor trei nuntii papali care au format Comisia Apostolica speciala de ancheta, numita de Clement al V-lea: Berenger Fredol, preotul cardinal al bisericii Preasfintilor Nereus si Achilleus si nepot al Papei; Etienne de Suisy, preot cardinal la Sf. Cyriac din Therminis; Landolfo Brancacci, diacon cardinal la Sf. Angelo.
In stare rezonabila, desi exista cateva pete violacee, cauzate de actiunea bacteriilor. O copie
autentica a fost atasata la documentul original, care inca se afla in Arhivele Secrete ale Vaticanului, cu numarul de inregistrare Archivum Arcis Armarium D 218.
Documentul contine absolvirea pe care Papa Clement al V-lea a acordat-o Marelui Maestru al Templului, calugarul Jacques de Molay, si celorlalti lideri ai Ordinului, dupa ce au dovedit ca se caiesc si au cerut sa fie iertati de Biserica; dupa renegarea formala, care era obligatorie pentru toti cei care au fost chiar si numai suspectati de comportament eretic, principalii membri ai Ordinului Templului sunt reintegrati in Comunitatea Catolica si primesc permisiunea de a se impartasi. Documentul, care apartine primei faze a procesului impotriva Templierilor, cand Papa Clement al V-lea inca era convins ca poate garanta supravietuirea ordinului militar-religios, satisface nevoia de a elimina rusinea excomunicarii pentru calugarii soldati, provocata de negarea anterioara de catre acestia a lui Iisus Hristos, atunci cand au fost torturati de inchizitorii francezi. Asa cum confirma cateva surse contemporane, Papa a stabilit ca templierii erau implicati in mai multe forme grave de imoralitate si a planuit o reforma radicala a Ordinului, pentru ca ulterior sa il transforme intr-un singur organism, prin fuziunea cu celalalt ordin important militar-religios, Ospitalierii. Actul de la Chinon, care ii achita pe templieri, dar nu ii scuteste de responsabilitati, era premisa necesara pentru a indeplini reforma, insa a ramas litera moarta. Monarhia franceza a reactionat printr-un adevarat mecanism de santaj, care il obliga pe Clement al V-lea sa accepte un compromis ambiguu, ratificat in timpul Conciliului de la Vienne, din 1312: neputand sa se opuna dorintei regelui Frantei, Filip cel Frumos, care a impus eliminarea templierilor, Papa a eliminat ordinul din realitatea acelei perioade, fara a-l condamna sau aboli, dar izolandu-l intr-un fel de „hibernare“, datorita unei prevederi a legii canonice. Dupa ce a declarat explicit ca procesul nu a dovedit acuzatia de erezie, Clement al V-lea a suspendat Ordinul Templierilor prin intermediul unei sentinte provizorii, impusa de necesitatea de a evita un pericol grav fata de Biserica, care le interzicea sa foloseasca nume sau simboluri specifice, in caz contrar riscand excomunicarea.
1307 - 2007
700 de ani de la inceperea procesului Ordinului Templier
Acum 700 de ani, Filip cel Frumos, rege al Frantei, ordona arestarea templierilor. In momentul arestarii, templierii, fideli principiilor lor si stiindu-se nevinovati, nu opun nici o rezistenta. Arestarea a avut loc intr-o zi de vineri, 13 octombrie 1307. Se spune ca din acea zi numarul 13 poarta ghinion.
1314 - 2007
693 de ani de la arderea pe rug a lui Jacques de Molay
Dupa 7 ani de chinuri, mai precis la 18 martie 1314, dupa unii cercetatori la 11 martie, liderii Ordinului sunt omorati de regele Filip.
Data la care s-a produs
supliciul lui Molay, o ecuatie cu doua (ne)cunoscute
Cristian Tiberiu Popescu, director al Centrului de Studii si Cercetari ale Evului Mediu si ale Ordinelor Cavaleresti al Marelui Priorat Magistral al Romåniei si cavaler- comandor al Ordinului Templierilor din Romånia, a descoperit ca supliciul lui Jacques de Molay a avut loc pe 11 martie 1314, si nu pe 18 martie. Iata ce spune Cristian Tiberiu Popescu:
Prima varianta - 18 martie
Prin „Istoria Frantei“ a lui Jules Michelet se imprima deja o optiune sa-i spunem „oficiala“, privitoare la ziua supliciului lui Molay, pe care marea majoritate a templologilor de mai târziu o reiau. Anume, istoricul reproduce un amplu citat din Continuatorul lui Nangis, în care este descrisa cu detalii ziua supliciului, pe care cronicarul o identifica astfel: „lunea de dupa sarbatoarea Sfântului Grigore“. În Occident, Sfântul Grigore se sarbatoreste pe 12 martie, care în 1314 a cazut într-o zi de marti; astfel, prima zi de luni dupa Sfântul Grigore reprezinta data de 18 martie. Totul pare clar si lipsit de orice echivoc.
A doua varianta - 11 martie
În nota de la pasajul citat din Continuatorul lui Nangis, Michelet arata ca mai exista înca un text
, pe care-l reproduce în versiunea sa originala în limba latina si care ofera o alta varianta asupra datei evenimentului. Care este aceasta sursa si ce varianta ofera ea? Este vorba de Registrele parlamentului, asa-zisele Olim – cuvânt latin însemnând „altadata“, „odinioara“ – registre care au consemnat deciziile Parlamentului din Paris între 1264 si 1318. În aceste Olim, nu executia celor doi sefi ai Ordinului Templier este în mod direct obiectul relatarii, ci repercusiunile acesteia. Iata despre ce e vorba. Micuta insula de pe Sena, zisa „a evreilor“, pentru ca mai înainte vreme aici fusesera arsi pe rug câtiva talmudisti, apartinea – la momentul supliciului lui Molay – Ordinului calugaresc al augustinilor, ce-si aveau „sediul central“ la manastirea pariziana Saint-Germain-des-Près. Asadar, in fata Catedralei Notre Dame, de fata fiind mult popor, se comunica public sentinta prin care cei patru demnitari erau condamnati la închisoare pe viata. In dimineata acelei zile de martie 1314, dupa ce a ascultat sentinta, Molay a ridicat glasul, clamând nevinovatia Ordinului, gest urmat de Perceptorul pentru Normandia, Geoffroy de Charnay. Stiindu-se ca ei faceau aceasta marturisire cu pretul propriei condamnari la moarte, ce trebuia sa urmeze automat, curajul lor de a afirma adevarul a trezit un val de simpatie populara, fapt care desigur i s-a raportat regelui. În atari conditii, regele a decis ca rugul sa fie înaltat pe insula «evreilor». Dar apelând la aceasta solutie disperata, regele si-a asumat riscul unui scandal cu augustinii, lezati în drepturile lor de proprietate si carora – probabil, pentru a pastra cât mai mult secretul actiunii – nici macar formal nu li se ceruse acordul. Iar scandalul s-a si produs. Subiectul propriu-zis al relatarii din Olim este tocmai protestul augustinilor, iar notarul în cauza îsi dateaza consemnarea (– atentie, e vorba de data consemnarii, iar nu de cea a evenimentului descris!), prin ziua de „13 martie 1313“. Prin urmare, supliciul lui Molay s-a produs înainte de ziua de 18 martie, odata ce deja pe 13 efectele lui erau relatate, conform textului Olim... Pe informatia din Olim nu s-a pus mare pret, în primul rând pentru ca o parte a însusi „continutului“ ei trezeste suspiciuni: e vorba de faptul ca anul mentionat în text este „1313“, or, este absolut sigur ca evenimentul s-a produs în 1314.
Scriptele sunt corecte
Si totusi Olim a mentionat anul corect din punctul de vedere al cronologiei care se utiliza în Franta acelei epoci – si numai acolo! –, cronologie conform careia anul nou începea în prima zi de Pasti. Or, în intervalul care ne intereseaza aici, Pastele a cazut pe 7 aprilie si, pentru Franta, abia din acea zi a început anul 1314. Deci în luna anterioara, adica martie, era înca anul 1313, exact anul precizat în Olim!
Asta ar însemna ca suspiciunile fata de textul Olim pot fi înlaturate. Cel care a gresit ar fi astfel Continuator al lui Nangis, care a scris ca supliciul s-a produs „lunea de dupa sarbatoarea Sfântului Grigore“, pe când corecta ar fi fost formula „lunea de dinainte de sarbatoarea Sfântului Grigore“. Adica 11 martie în loc de 18.
Datarea propusa de Olim capata înca mai multa pondere, daca aducem în discutie si alte detalii. Executia a început, conform mai multor surse, pe la ora 18. Atunci începea amurgul, astfel ca „ziua de lucru“ a notarului care facea consemnarile în Olim se sfârsea oricum. Nici a doua zi, de Sfântul Grigore, nu a facut el consemnarea, probabil nelucrând în ziua acestei sarbatori importante. A venit la „serviciu“ abia pe 13 martie, când a redactat consemnarea si a datat momentul redactarii. Supliciul lui Molay s-a produs deci pe 11 martie 1314.
Proba surpriza furnizata de traditie
În sprijinul acestei datari poate fi adusa si o „proba surpriza“, furnizata de un fapt de traditie: se spune ca, înainte de a fi cuprins de flacari, Jacques de Molay ar fi chemat în fata tribunalului lui Dumnezeu pe Papa Clement al V- lea în patruzeci de zile, iar pe regele Filip, în mai putin de un an. Se pare ca Molay a invocat într-adevar judecata divina, dar nu a fixat „termene“ pentru aceasta. Papa a murit pe 20 aprilie, iar regele, pe 29 noiembrie 1314. Cum mortile celor doi s-au produs atât de neasteptat, cât si la scurte intervale de timp, legenda chemarii la judecata divina s-a completat, incluzând aspectul ca Molay ar fi indicat termene precise.
A nu se scapa din vedere ca atunci când legenda se completa astfel din mers, data mortii lui Molay era recenta si cunoscuta exact. Cele patruzeci de zile anterioare lui 20 aprilie indica ziua de 11 martie, iar nu 18. Altfel, daca ziua supliciului ar fi fost 18 martie, legenda asa-zisului „blestem“ al lui Molay ar fi mentionat „o luna“ sau, pentru precizie, „33 de zile“, si acesta fiind un numar „mistic“.
În concluzie, argumentele care pledeaza pentru identificarea datei de zi a supliciului lui Molay cu 11 martie sunt mai percutante decât cele pentru 18 martie si cred ca templologia ar trebui sa consemneze asta.
Efectele blestemului cavalerilor arsi pe rug
In perioada care a urmat executiei Marelui Maestru, unii protagonisti ai complotului si-au gasit moartea
*Clement al V -lea s-a stins din viata in ziua de 20 aprilie 1314.
*Guillame Imbert, inchizitor general, a cazut de pe cal si a murit pe loc in ziua de 2 noiembrie 1314.
*Filip cel Frumos a fost victima unui accident (a fost sfasiat de coltii unui mistret) in ziua de 4 noiembrie, in padurea Pont-Sainte, Maxence. A murit in ziua de 29 decembrie.
*In 1316 a murit, in conditii misterioase, regele Ludovic al X- lea. Ludovic pusese in aplicare, in 1307, ordinul de arestare a templierilor in Navarra. Mai mult, mostenitorii lui Filip si Ludovic si-au gasit si ei moartea in conditii la fel de misterioase.
Mitica de la Liga face blat cu Adi de la PRO TV
Va povesteam in ultimele doua numere ale Academiei Catavencu de ce Liga Profesionista de Fotbal se chinuieste de zor sa clateasca niste bani, dupa ce nu a eliberat facturi fiscale
pentru 1,2 milioane de euro. Dupa articolul pe tema asta, Mitica Dragomir s-a perpelit si a facut spume la gura in interviul lui Istodor. {i-a injurat chiar si subalternii, sa nu mai dea informatii legate de procesul intentat de Agentia de Drepturi Sportive (compania lui Adrian Sirbu-PRO TV, care se plingea in instanta ca a platit Ligii banii, dar nu a vazut facturile). Dupa toate urletele si procesele, ce sa vezi? Dupa ce a pretins ca, de fapt, a dat facturi, dar le-a rupt Sirbu si le-a aruncat la cos, ce face Mitica? Pe el, in primul rind. {i pe fisc, in al doilea. Pentru ca ne-a transmis prin directorul economic al Ligii, Alexandru Popescu, ca Liga oricum nu trebuie sa elibereze facturi, ca „e oenghe“ (!!!). Bai, nea Mitica, stim ca esti doctor in poker si stat la mititica, dar nu ne faci. Uite, noi am consultat pentru matale un expert contabil, care ne-a zis ce zice si legea: ca trebuie sa dai facturi. In plus
, ce dracu’, te zicem lu’ Vadim, ca minti! Minti pe fata. Pai, nu matale ai zis (avem inregistrarea, pisicherule!) ca ai dat facturi? Ai zis, aia e. Ce e insa si mai surprinzator e ca, brusc, s-a linistit si Sirbu cu Agentia lui de Drepturi Sportive cu tot. Adica au lasat-o asa de moale cu procesul, incit acesta s-a stins. Pentru un motiv de care rid si curcile: nu au fost in stare sa instiinteze Tribunalul in ceea ce priveste adresa corecta pe care o are Liga. Motiv pentru care procesul a fost suspendat, deoarece „desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina partii reclamante, prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in sarcina acesteia“ (nota din dosarul aflat la Tribunal). Uite de asta, la anul, Mitica va ajunge din nou in Parlament: o data pentru ca-i face reclama Sirbu la televizor si, a doua oara, pentru ca nu-l cazeaza Parchetul la racoare pentru evaziune fiscala.
pentru 1,2 milioane de euro. Dupa articolul pe tema asta, Mitica Dragomir s-a perpelit si a facut spume la gura in interviul lui Istodor. {i-a injurat chiar si subalternii, sa nu mai dea informatii legate de procesul intentat de Agentia de Drepturi Sportive (compania lui Adrian Sirbu-PRO TV, care se plingea in instanta ca a platit Ligii banii, dar nu a vazut facturile). Dupa toate urletele si procesele, ce sa vezi? Dupa ce a pretins ca, de fapt, a dat facturi, dar le-a rupt Sirbu si le-a aruncat la cos, ce face Mitica? Pe el, in primul rind. {i pe fisc, in al doilea. Pentru ca ne-a transmis prin directorul economic al Ligii, Alexandru Popescu, ca Liga oricum nu trebuie sa elibereze facturi, ca „e oenghe“ (!!!). Bai, nea Mitica, stim ca esti doctor in poker si stat la mititica, dar nu ne faci. Uite, noi am consultat pentru matale un expert contabil, care ne-a zis ce zice si legea: ca trebuie sa dai facturi. In plus
, ce dracu’, te zicem lu’ Vadim, ca minti! Minti pe fata. Pai, nu matale ai zis (avem inregistrarea, pisicherule!) ca ai dat facturi? Ai zis, aia e. Ce e insa si mai surprinzator e ca, brusc, s-a linistit si Sirbu cu Agentia lui de Drepturi Sportive cu tot. Adica au lasat-o asa de moale cu procesul, incit acesta s-a stins. Pentru un motiv de care rid si curcile: nu au fost in stare sa instiinteze Tribunalul in ceea ce priveste adresa corecta pe care o are Liga. Motiv pentru care procesul a fost suspendat, deoarece „desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina partii reclamante, prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in sarcina acesteia“ (nota din dosarul aflat la Tribunal). Uite de asta, la anul, Mitica va ajunge din nou in Parlament: o data pentru ca-i face reclama Sirbu la televizor si, a doua oara, pentru ca nu-l cazeaza Parchetul la racoare pentru evaziune fiscala.
Fabrica de falsuri din Palatul Victoria
Ministrul Justitiei il acuza pe secretarul general al Guvernului, Radu Stroe, ca modifica actele normative inainte de a fi publicate in Monitorul Oficial. Stroe mai ca i-ar cere demisia.
Actele publicate in Monitorul Oficial nu sint intotdeauna cele adoptate in sedintele guvernului. Unele au suferit modificari suspecte la Secretariatul General.
O ordonanta de urgenta din decembrie anul trecut, legata de comasarea AVAS cu Oficiul de Privatizare din Ministerul Economiei, a plecat spre publicare la Monitorul Oficial intr-o forma total diferita fata de cea prezentata initial in sedinta de guvern. Premierul Tariceanu a semnat ordonanta, in vreme ce Ministerul Justitiei inca negocia cu institutiile implicate forma finala ce urma sa fie aprobata intr-o sedinta ulterioara. Traseul acestei ordonante confirma acuzatiile lansate de ministrul Justitiei, Monica Macovei, potrivit carora secretarul general al Guvernului, Radu Stroe, ar modifica actele normative in drum
spre Monitorul Oficial. (G.L.)
Premierul Tariceanu si se-cretarul general al Guvernu-lui, Radu Stroe, au mustruluit-o ieri, in sedinta de guvern, pe Monica Macovei, ministrul Justitiei, dupa ce aceasta a declarat, marti seara, ca Radu Stroe schimba continutul legilor inainte de a le publica in Monitorul Oficial. „Cotidianul“ are dovada care demonstreaza ca Tariceanu si Stroe au trimis la Monitorul Oficial o alta varianta a Ordonantei OPSPI, fata de cea discutata initial in sedinta de guvern.
Echipa buna, echipa rea
Sedinta de guvern de ieri a fost una furtunoasa, cu contre dure adresate de Radu Stroe si Tariceanu ministrului Justitiei. Cei doi s-au su-parat pe Monica Macovei, deoarece ea a declarat in emi-siunea lui Robert Turcescu de la Realitatea TV ca secretarul general al Guvernului schimba continutul legilor pe care le trimite spre publi-care la Monitorul Oficial. Cel care a inceput cearta a fost Radu Stroe, care a cerut sa ia cuvintul inaintea de discutarea proiectelor inscrise pe ordinea de zi a sedintei. Se-cretarul general al Guvernului a mustruluit-o pe Macovei pentru declaratiile sale de la Realitatea TV si apoi a spus ca ii va cere public acesteia sa-si dea demisia din Cabinet. In discutia dintre cei doi a intrat apoi si premierul Tariceanu, care a acuzat-o pe Macovei ca este solidara doar cu o parte a echipei guvernamentale. Potrivit unor surse citate de NewsIn, Tariceanu i-ar fi spus lui Macovei ca atitudinea ei creeaza impresia ca „unii sint ingeri, iar altii, demoni; unii fac parte din echipa rea, iar altii, din echipa buna“. „Ma bucur ca eu fac parte din echipa buna“, i-a replicat Monica Macovei lui Tariceanu.
De la 25 la 5 pagini
Intreg scandalul iscat intre secretarul general al Guvernului, premier si ministrul Justitiei are la baza modul in care a fost votata in Guvern ordonanta privind comasarea Agentiei de Valorificare a activelor Statului (AVAS) cu Oficiul de privatizare din Ministerul Economiei (OPSPI). Macovei ii acuza pe cei doi ca au trimis spre publicare la Monitorul Oficial o alta varianta a ordonantei, fata de cea luata in discutie initial in sedinta de guvern. „Cotidianul“ a intrat in posesia unor documente care sustin afirmatiile lui Macovei. Concret, pe 5 decembrie 2006, AVAS a trimis Ministerului Justitiei (MJ) o copie
a proiectului de ordonanta, fara adresa de intimpinare. Initial, proiectul avea 25 de pagini si facea referire la comasarea AVAS cu OPSPI si la modificarea unor acte normative din domeniul privatizarii. Aceasta e varianta care a fost discutata a doua zi in sedinta de guvern. Deoarece nu a putut analiza proiectul, pentru ca nu a avut timp
la dispozitie, Macovei s-a opus avizarii si adoptarii acestei ordonante. Pe 7 decembrie 2006, AVAS a trimis spre avizare la MJ, cu adresa nr. 15.407, proiectul de ordonanta original. AVAS a spus reprezentantilor MJ ca au la dispozitie cinci zile pentru a aviza proiectul, in caz contrar acesta urmind sa fie avizat tacit. Tot pe 7 decembrie, MJ a trimis catre Camera Deputatilor o adresa in care preciza ca ordonanta nu a primit avizul MJ. Timp de doua saptamini au urmat o serie de discutii pe marginea acestei ordonante intre AVAS si MJ. Intr-un sfirsit, pe 20 decembrie 2006, Ordonanta OPSPI a fost publicata ciuntit in Monitorul Oficial. In loc de 25 de pagini, cit a avut initial, Ordonanta OPSPI a aparut in Monitorul Oficial doar in cinci pagini, plus
doua de anexe in care a aparut un tabel cu 17 societati comerciale si companii nationale ce urmau sa fie preluate de la Ministerul Economiei si Comertului. In proiectul initial nu exista nici o lista cu societati comerciale sau companii nationale. Acestea au aparut in drum spre Monitorul Oficial.
Tariceanu semnase deja ordonanta
Potrivit unui document aflat in posesia „Cotidianului“, premierul Tariceanu a semnat ordonanta OPSPI inca din 6 decembrie 2006, adica exact din ziua in care ea a intrat in sedinta de guvern si nu a primit avizul de legalitate din partea ministrului Justitiei. Aceasta scoate in evidenta faptul ca, in timp ce AVAS si MJ se certau pentru a discuta legalitatea Ordonantei OPSPI, ea era de mult la Monitorul Oficial pentru a fi tiparita in forma dorita de Tariceanu si Stroe.
„Diferenta a fost stabilita de Guvern“
Secretarul general al Guvernului, Radu Stroe, a de-clarat aseara, in cadrul unei conferinte de presa, ca diferenta de continut dintre ordonanta initiala si cea care a aparut in Monitorul Oficial a fost stabilita in sedinta de guvern. „Premie-rul a cerut reducerea listei de firme. Acestea sint decizii de oportunitate, ce nu intra in jurisdictia Ministerului Justitiei. Ordonanta OPSPI a fost aprobata cu avizul tacit al MJ“, a explicat Radu Stroe. El a mai precizat ca se mai gindeste daca sa-i ceara public demisia lui Macovei sau nu.
Actele publicate in Monitorul Oficial nu sint intotdeauna cele adoptate in sedintele guvernului. Unele au suferit modificari suspecte la Secretariatul General.
O ordonanta de urgenta din decembrie anul trecut, legata de comasarea AVAS cu Oficiul de Privatizare din Ministerul Economiei, a plecat spre publicare la Monitorul Oficial intr-o forma total diferita fata de cea prezentata initial in sedinta de guvern. Premierul Tariceanu a semnat ordonanta, in vreme ce Ministerul Justitiei inca negocia cu institutiile implicate forma finala ce urma sa fie aprobata intr-o sedinta ulterioara. Traseul acestei ordonante confirma acuzatiile lansate de ministrul Justitiei, Monica Macovei, potrivit carora secretarul general al Guvernului, Radu Stroe, ar modifica actele normative in drum
spre Monitorul Oficial. (G.L.)
Premierul Tariceanu si se-cretarul general al Guvernu-lui, Radu Stroe, au mustruluit-o ieri, in sedinta de guvern, pe Monica Macovei, ministrul Justitiei, dupa ce aceasta a declarat, marti seara, ca Radu Stroe schimba continutul legilor inainte de a le publica in Monitorul Oficial. „Cotidianul“ are dovada care demonstreaza ca Tariceanu si Stroe au trimis la Monitorul Oficial o alta varianta a Ordonantei OPSPI, fata de cea discutata initial in sedinta de guvern.
Echipa buna, echipa rea
Sedinta de guvern de ieri a fost una furtunoasa, cu contre dure adresate de Radu Stroe si Tariceanu ministrului Justitiei. Cei doi s-au su-parat pe Monica Macovei, deoarece ea a declarat in emi-siunea lui Robert Turcescu de la Realitatea TV ca secretarul general al Guvernului schimba continutul legilor pe care le trimite spre publi-care la Monitorul Oficial. Cel care a inceput cearta a fost Radu Stroe, care a cerut sa ia cuvintul inaintea de discutarea proiectelor inscrise pe ordinea de zi a sedintei. Se-cretarul general al Guvernului a mustruluit-o pe Macovei pentru declaratiile sale de la Realitatea TV si apoi a spus ca ii va cere public acesteia sa-si dea demisia din Cabinet. In discutia dintre cei doi a intrat apoi si premierul Tariceanu, care a acuzat-o pe Macovei ca este solidara doar cu o parte a echipei guvernamentale. Potrivit unor surse citate de NewsIn, Tariceanu i-ar fi spus lui Macovei ca atitudinea ei creeaza impresia ca „unii sint ingeri, iar altii, demoni; unii fac parte din echipa rea, iar altii, din echipa buna“. „Ma bucur ca eu fac parte din echipa buna“, i-a replicat Monica Macovei lui Tariceanu.
De la 25 la 5 pagini
Intreg scandalul iscat intre secretarul general al Guvernului, premier si ministrul Justitiei are la baza modul in care a fost votata in Guvern ordonanta privind comasarea Agentiei de Valorificare a activelor Statului (AVAS) cu Oficiul de privatizare din Ministerul Economiei (OPSPI). Macovei ii acuza pe cei doi ca au trimis spre publicare la Monitorul Oficial o alta varianta a ordonantei, fata de cea luata in discutie initial in sedinta de guvern. „Cotidianul“ a intrat in posesia unor documente care sustin afirmatiile lui Macovei. Concret, pe 5 decembrie 2006, AVAS a trimis Ministerului Justitiei (MJ) o copie
a proiectului de ordonanta, fara adresa de intimpinare. Initial, proiectul avea 25 de pagini si facea referire la comasarea AVAS cu OPSPI si la modificarea unor acte normative din domeniul privatizarii. Aceasta e varianta care a fost discutata a doua zi in sedinta de guvern. Deoarece nu a putut analiza proiectul, pentru ca nu a avut timp
la dispozitie, Macovei s-a opus avizarii si adoptarii acestei ordonante. Pe 7 decembrie 2006, AVAS a trimis spre avizare la MJ, cu adresa nr. 15.407, proiectul de ordonanta original. AVAS a spus reprezentantilor MJ ca au la dispozitie cinci zile pentru a aviza proiectul, in caz contrar acesta urmind sa fie avizat tacit. Tot pe 7 decembrie, MJ a trimis catre Camera Deputatilor o adresa in care preciza ca ordonanta nu a primit avizul MJ. Timp de doua saptamini au urmat o serie de discutii pe marginea acestei ordonante intre AVAS si MJ. Intr-un sfirsit, pe 20 decembrie 2006, Ordonanta OPSPI a fost publicata ciuntit in Monitorul Oficial. In loc de 25 de pagini, cit a avut initial, Ordonanta OPSPI a aparut in Monitorul Oficial doar in cinci pagini, plus
doua de anexe in care a aparut un tabel cu 17 societati comerciale si companii nationale ce urmau sa fie preluate de la Ministerul Economiei si Comertului. In proiectul initial nu exista nici o lista cu societati comerciale sau companii nationale. Acestea au aparut in drum spre Monitorul Oficial.
Tariceanu semnase deja ordonanta
Potrivit unui document aflat in posesia „Cotidianului“, premierul Tariceanu a semnat ordonanta OPSPI inca din 6 decembrie 2006, adica exact din ziua in care ea a intrat in sedinta de guvern si nu a primit avizul de legalitate din partea ministrului Justitiei. Aceasta scoate in evidenta faptul ca, in timp ce AVAS si MJ se certau pentru a discuta legalitatea Ordonantei OPSPI, ea era de mult la Monitorul Oficial pentru a fi tiparita in forma dorita de Tariceanu si Stroe.
„Diferenta a fost stabilita de Guvern“
Secretarul general al Guvernului, Radu Stroe, a de-clarat aseara, in cadrul unei conferinte de presa, ca diferenta de continut dintre ordonanta initiala si cea care a aparut in Monitorul Oficial a fost stabilita in sedinta de guvern. „Premie-rul a cerut reducerea listei de firme. Acestea sint decizii de oportunitate, ce nu intra in jurisdictia Ministerului Justitiei. Ordonanta OPSPI a fost aprobata cu avizul tacit al MJ“, a explicat Radu Stroe. El a mai precizat ca se mai gindeste daca sa-i ceara public demisia lui Macovei sau nu.
Cattani: coruptia e la varful Internelor!
Fostul sef al DGA, Marian Sintion, l-a acuzat pe Vasile Blaga ca a facut presiuni pentru stoparea unei anchete ce viza conducerea Jandarmeriei. VIDEO
Scandalul legat de demisia fostului sef al Directiei Generale Anticoruptie (DGA), procurorul Marian Sintion, zdruncina din temelii Ministerul Administratiei si Internelor (MAI). Ieri, intr-o sedinta extraordinara a Comitetului Strategic al DGA, Sintion si cei doi adjuncti ai sai au lansat acuzatii grave la adresa conducerii MAI, inclusiv a ministrului Vasile Blaga.
Concret, cei trei sustin ca au fost supusi la presiuni si chiar amenintati de Blaga si adjunctii sai pentru a stopa o serie de anchete ce vizau chestori sau generali acuzati de coruptie.
Sintion: "Ministrul mi-a spus: "Lasa-l in pace!""
Sedinta de ieri - la care au participat si atasati de interne ai unor ambasade ale statelor membre UE - a inceput intr-o atmosfera tensionata, cu audierea procurorului Marian Sintion.
Acesta sustine ca au existat presiuni, la adresa sa, ca director general la DGA, pentru stoparea unor anchete. "Au fost si amenintari. (...) Si aceste amenintari au fost facute si de unii din comanda ministerului", a spus Sintion.
Ceva mai tarziu, raspunzand unei intrebari adresate de chestorul Virgil Ardelean (directorul demisionar al Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna), procurorul a declarat ca insusi ministrul Blaga a facut presiuni asupra sa in incercarea de a opri o ancheta ce viza conducerea Jandarmeriei: "Mi-a spus, textual: "Lasa-l in pace!". Si a mai spus ceva... "Sa te duci dracului, ca nu a inceput lumea asta cu tine!"".
Adjunctii il sustin
Acuzatiile facute de Sintion, referitoare la presiunile exercitate de "greii" MAI, au fost sustinute si de adjunctii sai. "Amenintarile directe, la adresa mea, au fost cu trimiterea in fata Parchetului Militar si, indirecte, cu trimiterea Corpului de Control care sa exercite presiuni asupra noastra", a precizat comisarul-sef Gheorghe Manea, unul dintre cei doi adjuncti ai lui Sintion, care, in completare, si-a prezentat demisia.
El a fost sustinut si de celalalt adjunct, comisarul-sef Genu Radu: "Au fost amenintari cu privire la destituirea mea, cu privire la ce o sa patesc la terminarea acestui control. (...) Am primit amenintari si cu privire la intrunirea acestui Comitet Strategic", a spus acesta.
Imediat, chestorul Anghel Andreescu - secretar de stat si prim-adjunct al ministrului Blaga - a intervenit si i-a cerut sa dea numele celor care l-au amenintat.
"Cu tot respectul pe care vi-l port, domnule secretar de stat, inclusiv dumneavoastra ati spus ca veti avea grija de mine (...)", a replicat Radu. El a sustinut ca are si doi martori care pot confirma amenintarea primita: "Domnul Manea si doamna procuror Albu, care erau in biroul
meu". "Da, confirm!", a punctat prompt procurorul.
Blaga riposteaza
Contactat telefonic, Vasile Blaga a declarat ca nu comenteaza acuzatiile pe care i le-a adus fostul sef al DGA. "Nu comentez declaratiile unui om disperat. Niciodata nu am intentionat sa apar pe nimeni", ne-a declarat ministrul.
El a revenit apoi cu un comunicat de presa in care i-a cerut lui Sintion sa-si probeze declaratiile. "Acuzatiile neinsotite de probe constituie calomnii", a aratat Blaga, care a anuntat ca il va da in judecata pe Sintion, daca acesta nu aduce dovezile solicitate.
Mai mult, in contextul in care fostul sef al DGA a denuntat comportamentul abuziv al membrilor echipei care efectueaza controlul ordonat de ministru saptamana trecuta, Vasile Blaga s-a grabit sa afirme ca "asteapta cu nerabdare incheierea verificarilor aflate in curs la DGA, pentru ca este foarte interesat de modul in care Marian Sintion a administrat fondurile publice puse la dispozitia institutiei pe care a condus-o".
CONFIRMARI
Sintion: "Sunt anchete care vizeaza sefi din MAI"
Fostul sef al DGA, procurorul Marian Sintion, a confirmat ieri dezvaluirile facute de EVZ, cu o saptamana in urma, privind persoane cu functii importante din conducerea MAI vizate de anchete ale ofiterilor anticoruptie.
Intrebat de reprezentantul unei organizatii nonguvernamentale, membru al Comitetului Strategic, despre anchetele desfasurate de DGA, Sintion a raspuns: "Da, au fost si sunt investigate si persoane aflate la comanda MAI, inclusiv directorul de cabinet al ministrului (Alexandru Boer - n.r.)".
El a admis apoi ca printre cei cercetati se afla secretari de stat si chestori, adaugand ca unii dintre ei sunt chiar membri ai Comitetului Strategic. "Sunt investigate de DGA si persoane prezente in sala", a precizat Sintion.
Pe langa cei trei secretari de stat din MAI, aflati la prezidiu la sedinta de miercuri (Anghel Andreescu, Victor Paul Dobre si Mircea Toader), in sala se mai aflau chestorii Constantin Manoloiu (seful Corpului de Control al MAI), Pavel Abraham (seful Agentiei Nationale Antidrog), Nicolae Berechet (secretar general al MAI), Virgil Ardelean (seful DGIPI) si Gabriel Nita (adjunct al lui Berechet).
AMENINTARI
Andreescu: "Stiu cine va sunt sursele"
Secretarul de stat Anghel Andreescu a trecut, ieri, de la amenintari la adresa subordonatilor (adjuncti ai fostului sef al DGA), la amenintari la adresa jurnalistilor.
Deranjat de faptul ca a fost intrebat daca isi va prezenta demisia de la conducerea ministerului - in contextul acuzatiilor grave care i-au fost aduse de conducerea DGA -, Andreescu le-a comunicat jurnalistilor ca "stie" cine anume a facut posibile scurgerile de informatii despre persoana sa catre presa, in ultimele zile.
"Stiu cine va sunt sursele. (...) M-am gandit chiar sa dau in judecata unele ziare care au publicat informatii despre mine", a replicat Andreescu, care a precizat ca nu va demisiona de la comanda ministerului, "cel putin deocamdata".
In finalul sedintei, Marian Sintion a avut ultimul cuvant
: "Am fost dus voit intr-un blocaj institutional care a culminat cu gestul meu de a demisiona". La randul lor, reprezentantii organizatiilor nonguvernamentale care monitorizeaza activitatea DGA au cerut interventia Corpului de Control al Guvernului, singurul in masura sa clarifice, in acest moment, situatia creata la MAI.
Scandalul legat de demisia fostului sef al Directiei Generale Anticoruptie (DGA), procurorul Marian Sintion, zdruncina din temelii Ministerul Administratiei si Internelor (MAI). Ieri, intr-o sedinta extraordinara a Comitetului Strategic al DGA, Sintion si cei doi adjuncti ai sai au lansat acuzatii grave la adresa conducerii MAI, inclusiv a ministrului Vasile Blaga.
Concret, cei trei sustin ca au fost supusi la presiuni si chiar amenintati de Blaga si adjunctii sai pentru a stopa o serie de anchete ce vizau chestori sau generali acuzati de coruptie.
Sintion: "Ministrul mi-a spus: "Lasa-l in pace!""
Sedinta de ieri - la care au participat si atasati de interne ai unor ambasade ale statelor membre UE - a inceput intr-o atmosfera tensionata, cu audierea procurorului Marian Sintion.
Acesta sustine ca au existat presiuni, la adresa sa, ca director general la DGA, pentru stoparea unor anchete. "Au fost si amenintari. (...) Si aceste amenintari au fost facute si de unii din comanda ministerului", a spus Sintion.
Ceva mai tarziu, raspunzand unei intrebari adresate de chestorul Virgil Ardelean (directorul demisionar al Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna), procurorul a declarat ca insusi ministrul Blaga a facut presiuni asupra sa in incercarea de a opri o ancheta ce viza conducerea Jandarmeriei: "Mi-a spus, textual: "Lasa-l in pace!". Si a mai spus ceva... "Sa te duci dracului, ca nu a inceput lumea asta cu tine!"".
Adjunctii il sustin
Acuzatiile facute de Sintion, referitoare la presiunile exercitate de "greii" MAI, au fost sustinute si de adjunctii sai. "Amenintarile directe, la adresa mea, au fost cu trimiterea in fata Parchetului Militar si, indirecte, cu trimiterea Corpului de Control care sa exercite presiuni asupra noastra", a precizat comisarul-sef Gheorghe Manea, unul dintre cei doi adjuncti ai lui Sintion, care, in completare, si-a prezentat demisia.
El a fost sustinut si de celalalt adjunct, comisarul-sef Genu Radu: "Au fost amenintari cu privire la destituirea mea, cu privire la ce o sa patesc la terminarea acestui control. (...) Am primit amenintari si cu privire la intrunirea acestui Comitet Strategic", a spus acesta.
Imediat, chestorul Anghel Andreescu - secretar de stat si prim-adjunct al ministrului Blaga - a intervenit si i-a cerut sa dea numele celor care l-au amenintat.
"Cu tot respectul pe care vi-l port, domnule secretar de stat, inclusiv dumneavoastra ati spus ca veti avea grija de mine (...)", a replicat Radu. El a sustinut ca are si doi martori care pot confirma amenintarea primita: "Domnul Manea si doamna procuror Albu, care erau in biroul
meu". "Da, confirm!", a punctat prompt procurorul.
Blaga riposteaza
Contactat telefonic, Vasile Blaga a declarat ca nu comenteaza acuzatiile pe care i le-a adus fostul sef al DGA. "Nu comentez declaratiile unui om disperat. Niciodata nu am intentionat sa apar pe nimeni", ne-a declarat ministrul.
El a revenit apoi cu un comunicat de presa in care i-a cerut lui Sintion sa-si probeze declaratiile. "Acuzatiile neinsotite de probe constituie calomnii", a aratat Blaga, care a anuntat ca il va da in judecata pe Sintion, daca acesta nu aduce dovezile solicitate.
Mai mult, in contextul in care fostul sef al DGA a denuntat comportamentul abuziv al membrilor echipei care efectueaza controlul ordonat de ministru saptamana trecuta, Vasile Blaga s-a grabit sa afirme ca "asteapta cu nerabdare incheierea verificarilor aflate in curs la DGA, pentru ca este foarte interesat de modul in care Marian Sintion a administrat fondurile publice puse la dispozitia institutiei pe care a condus-o".
CONFIRMARI
Sintion: "Sunt anchete care vizeaza sefi din MAI"
Fostul sef al DGA, procurorul Marian Sintion, a confirmat ieri dezvaluirile facute de EVZ, cu o saptamana in urma, privind persoane cu functii importante din conducerea MAI vizate de anchete ale ofiterilor anticoruptie.
Intrebat de reprezentantul unei organizatii nonguvernamentale, membru al Comitetului Strategic, despre anchetele desfasurate de DGA, Sintion a raspuns: "Da, au fost si sunt investigate si persoane aflate la comanda MAI, inclusiv directorul de cabinet al ministrului (Alexandru Boer - n.r.)".
El a admis apoi ca printre cei cercetati se afla secretari de stat si chestori, adaugand ca unii dintre ei sunt chiar membri ai Comitetului Strategic. "Sunt investigate de DGA si persoane prezente in sala", a precizat Sintion.
Pe langa cei trei secretari de stat din MAI, aflati la prezidiu la sedinta de miercuri (Anghel Andreescu, Victor Paul Dobre si Mircea Toader), in sala se mai aflau chestorii Constantin Manoloiu (seful Corpului de Control al MAI), Pavel Abraham (seful Agentiei Nationale Antidrog), Nicolae Berechet (secretar general al MAI), Virgil Ardelean (seful DGIPI) si Gabriel Nita (adjunct al lui Berechet).
AMENINTARI
Andreescu: "Stiu cine va sunt sursele"
Secretarul de stat Anghel Andreescu a trecut, ieri, de la amenintari la adresa subordonatilor (adjuncti ai fostului sef al DGA), la amenintari la adresa jurnalistilor.
Deranjat de faptul ca a fost intrebat daca isi va prezenta demisia de la conducerea ministerului - in contextul acuzatiilor grave care i-au fost aduse de conducerea DGA -, Andreescu le-a comunicat jurnalistilor ca "stie" cine anume a facut posibile scurgerile de informatii despre persoana sa catre presa, in ultimele zile.
"Stiu cine va sunt sursele. (...) M-am gandit chiar sa dau in judecata unele ziare care au publicat informatii despre mine", a replicat Andreescu, care a precizat ca nu va demisiona de la comanda ministerului, "cel putin deocamdata".
In finalul sedintei, Marian Sintion a avut ultimul cuvant
: "Am fost dus voit intr-un blocaj institutional care a culminat cu gestul meu de a demisiona". La randul lor, reprezentantii organizatiilor nonguvernamentale care monitorizeaza activitatea DGA au cerut interventia Corpului de Control al Guvernului, singurul in masura sa clarifice, in acest moment, situatia creata la MAI.
vineri, 20 februarie 2009
Se rupe Africa!
Etiopia se va transforma într-o insulă, după ce cornul Africii se va separa de continent
Riftul etiopian se adânceşte şi se rupe de Africa într-un ritm de circa 16 milimetri pe an. Este vorba de un fenomen geologic lent, care oferă unica şansă de a urmări în direct mişcarea continentelor.
O echipă de cercetători condusă de Tom Wright, geofizician de la Universitatea Leeds, din Marea Britanie, a început să studieze fenomenul în deşertul etiopian Afar, după ce a obţinut o subvenţie de 3,79 milioane de euro de la Consiliul Naţional pentru Cercetarea
Mediului Ambiant. "Este foarte emoţionant, fiindcă suntem martorii naşterii unui nou ocean", afirmă Wright. "Nu ştim exact ce se va întâmpla, dar credem că părţi de nord din Etiopia şi Eritreea se vor transforma într-o insulă, înainte ca o mare parte de uscat din cornul Africii să se separe de continent", a adăugat el. Această fractură neobişnuită se produce deoarece în riftul Etiopiei se întâlnesc două gigantice plăci litosferice, africană şi arabică, care acum se separă. Timpul estimat pentru ca acest proces să schimbe realmente aspectul Africii este de milioane de ani, însă presiunile teribile din subsol provoacă deja episoade catastrofale.
Loc unic pe planetă
"Etiopia este unicul loc de pe planetă unde putem vedea cum se rupe un continent", mai spune Wright, care explică, de asemenea, că pentru investigaţii se vor folosi sateliţi ce vor prelua imagini din acelaşi loc, în momente diferite, dar şi instrumente GPS şi seismografe. Astfel, experţii speră să măsoare schimbările din sol şi să întocmească un model informatic al modului în care magma se mişcă în scoarţa terestră pentru a crea şi a distruge continente.
Pare paradoxal, dar cercetătorii cunosc mai bine unele planete îndepărtate decât interiorul Terrei. Dacă ceea ce se întâmplă la suprafaţa solului se poate observa prin mai multe mijloace, reconstituirea a ceea ce se întâmplă la mare adâncime este mult mai complicată.
Este foarte emoţionant, fiindcă suntem martorii naşterii unui nou ocean
Tom Wright
geofizician de la Universitatea Leeds
Şi Asia se „mişcă"
Alte cercetări efectuate de Universitatea Purdue din Indiana, SUA, în colaborare cu Institutul de Geologie şi Seismologie din China, au dus la concluzia că ciocnirile dintre plăcile tectonice sunt cauza "spargerii continentelor". Profesorul de geofizică Eric Calais, de la Universitatea Purdue, a urmărit timp de 10 ani aproape 160 de marcaje de pe suprafaţa stâncoasă a Asiei pentru a măsura viteza de mişcare a lor cu ajutorul instrumentelor GPS. "Am comparat viteza unor puncte vecine pentru a determina dacă plăcile sunt rigide şi se deplasează sau continentul se deformează în mod continuu", mai spune el. Concluzia studiului a fost că "cea mai mare parte a Asiei e foarte dură şi se sparge ca o farfurie de ceramică, dar există şi părţi precum Tibetul sau Munţii Tien Shan, care par că se deformează precum plastilina".
Riftul etiopian se adânceşte şi se rupe de Africa într-un ritm de circa 16 milimetri pe an. Este vorba de un fenomen geologic lent, care oferă unica şansă de a urmări în direct mişcarea continentelor.
O echipă de cercetători condusă de Tom Wright, geofizician de la Universitatea Leeds, din Marea Britanie, a început să studieze fenomenul în deşertul etiopian Afar, după ce a obţinut o subvenţie de 3,79 milioane de euro de la Consiliul Naţional pentru Cercetarea
Mediului Ambiant. "Este foarte emoţionant, fiindcă suntem martorii naşterii unui nou ocean", afirmă Wright. "Nu ştim exact ce se va întâmpla, dar credem că părţi de nord din Etiopia şi Eritreea se vor transforma într-o insulă, înainte ca o mare parte de uscat din cornul Africii să se separe de continent", a adăugat el. Această fractură neobişnuită se produce deoarece în riftul Etiopiei se întâlnesc două gigantice plăci litosferice, africană şi arabică, care acum se separă. Timpul estimat pentru ca acest proces să schimbe realmente aspectul Africii este de milioane de ani, însă presiunile teribile din subsol provoacă deja episoade catastrofale.
Loc unic pe planetă
"Etiopia este unicul loc de pe planetă unde putem vedea cum se rupe un continent", mai spune Wright, care explică, de asemenea, că pentru investigaţii se vor folosi sateliţi ce vor prelua imagini din acelaşi loc, în momente diferite, dar şi instrumente GPS şi seismografe. Astfel, experţii speră să măsoare schimbările din sol şi să întocmească un model informatic al modului în care magma se mişcă în scoarţa terestră pentru a crea şi a distruge continente.
Pare paradoxal, dar cercetătorii cunosc mai bine unele planete îndepărtate decât interiorul Terrei. Dacă ceea ce se întâmplă la suprafaţa solului se poate observa prin mai multe mijloace, reconstituirea a ceea ce se întâmplă la mare adâncime este mult mai complicată.
Este foarte emoţionant, fiindcă suntem martorii naşterii unui nou ocean
Tom Wright
geofizician de la Universitatea Leeds
Şi Asia se „mişcă"
Alte cercetări efectuate de Universitatea Purdue din Indiana, SUA, în colaborare cu Institutul de Geologie şi Seismologie din China, au dus la concluzia că ciocnirile dintre plăcile tectonice sunt cauza "spargerii continentelor". Profesorul de geofizică Eric Calais, de la Universitatea Purdue, a urmărit timp de 10 ani aproape 160 de marcaje de pe suprafaţa stâncoasă a Asiei pentru a măsura viteza de mişcare a lor cu ajutorul instrumentelor GPS. "Am comparat viteza unor puncte vecine pentru a determina dacă plăcile sunt rigide şi se deplasează sau continentul se deformează în mod continuu", mai spune el. Concluzia studiului a fost că "cea mai mare parte a Asiei e foarte dură şi se sparge ca o farfurie de ceramică, dar există şi părţi precum Tibetul sau Munţii Tien Shan, care par că se deformează precum plastilina".
"Sida" e consilierul ministrului Boagiu
Fostul iubit al lui Lili Sandu, Bogdan Ionescu, s-a făcut băiat cuminte
Un cunoscut playboy al Bucureştiului, Bogdan Ionescu, alias "Sida", este de câteva săptămâni consilierul ministrului integrării, Anca Boagiu. Pentru acest post, fostul iubit al cântăreţei Lili Sandu a renunţat la hainele sale
extravagante, nu însă şi la garda de corp.
Alături de Codin Maticiuc, zis "Poponeţ" sau Claudiu Pătraşcu, Bogdan Ionescu se înscrie şi el în galeria băieţilor de bani-gata, mari colecţionari de iubite celebre. Poreclit "Sida", acesta a devenit cunoscut prin prisma relaţiilor amoroase pe care le-a avut cu Lili Sandu, Alexandra Dinu, manechinul Elena Archiş şi, zic gurile rele, chiar cu Leta Ilie, fosta soţie a fotbalistului Sabin Ilie.
Cu bodyguardul la minister
Adeptul unui stil
de viaţă extravagant, presărat din belşug cu petreceri până în zori, maşini scumpe şi călătorii exotice, Bogdan Ionescu a decis, brusc, să devină băiat cuminte. Transformarea acestuia ar putea lăsa cu gura căscată chiar şi pe cei mai inventivi scenarişti de film.
Dandy-ul s-a angajat, la jumătatea lunii februarie, pe postul de consilier al ministrului integrării, Anca Boagiu. Potrivit informaţiilor noastre, pentru a ocupa această funcţie, el nu a fost nevoit să treacă prin concurs, consilierii fiind aleşi direct de ministru. Obligat de protocol, Bogdan nu îşi mai permite să poarte bijuterii şi nici haine excentrice, însă nu a renunţat nici o clipă la luxul de a avea gardă de corp. Se pare că bodyguardul îl însoţeşte zilnic pe fostul iubit al cântăreţei Lili Sandu la minister, motiv pentru care a devenit, în scurt timp, subiect de discuţii pe coridoare.
Familie cu greutate
Părinţii lui Bogdan sunt oameni de afa-ceri, mama sa, Sida Ionescu, fiind chiar asociata primarului Capitalei, Adriean Videanu, în societatea de valori imobiliare "Equity Invest". Tatăl său, Gheorghe Ionescu, a fost preşedintele AVAS.
Bogdan Ionescu, playboy prin şcoli
La începutul acestui an, în presa centrală s-a scris că Bogdan Ionescu ar fi avut, la puţin timp după despărţirea de Lili Sandu, o relaţie cu o elevă de 17 ani din Liceul "Jean Monet". Printre iubitele lui se mai numără, se pare, şi fosta soţie a lui Adrian Mutu, Alexandra. În ceea ce o priveşte pe Lili Sandu, se pare că relaţia celor doi a avut mai multe etape, prima durând, se pare, doar o lună. Deşi a fost surprins de paparazzi în timp ce se întoarcea din Dubai cu Lili Sandu, Bogdan nu a vrut să comenteze idila pe care o avea cu vedeta.
Bogdan, zis "Sida", îşi ascunde acum tatuajele sub costumul ministerial. El este unul dintre cei care o sfătuiesc într-ale strategiei europene pe Anca Boagiu, ministrul integrării
Un cunoscut playboy al Bucureştiului, Bogdan Ionescu, alias "Sida", este de câteva săptămâni consilierul ministrului integrării, Anca Boagiu. Pentru acest post, fostul iubit al cântăreţei Lili Sandu a renunţat la hainele sale
extravagante, nu însă şi la garda de corp.
Alături de Codin Maticiuc, zis "Poponeţ" sau Claudiu Pătraşcu, Bogdan Ionescu se înscrie şi el în galeria băieţilor de bani-gata, mari colecţionari de iubite celebre. Poreclit "Sida", acesta a devenit cunoscut prin prisma relaţiilor amoroase pe care le-a avut cu Lili Sandu, Alexandra Dinu, manechinul Elena Archiş şi, zic gurile rele, chiar cu Leta Ilie, fosta soţie a fotbalistului Sabin Ilie.
Cu bodyguardul la minister
Adeptul unui stil
de viaţă extravagant, presărat din belşug cu petreceri până în zori, maşini scumpe şi călătorii exotice, Bogdan Ionescu a decis, brusc, să devină băiat cuminte. Transformarea acestuia ar putea lăsa cu gura căscată chiar şi pe cei mai inventivi scenarişti de film.
Dandy-ul s-a angajat, la jumătatea lunii februarie, pe postul de consilier al ministrului integrării, Anca Boagiu. Potrivit informaţiilor noastre, pentru a ocupa această funcţie, el nu a fost nevoit să treacă prin concurs, consilierii fiind aleşi direct de ministru. Obligat de protocol, Bogdan nu îşi mai permite să poarte bijuterii şi nici haine excentrice, însă nu a renunţat nici o clipă la luxul de a avea gardă de corp. Se pare că bodyguardul îl însoţeşte zilnic pe fostul iubit al cântăreţei Lili Sandu la minister, motiv pentru care a devenit, în scurt timp, subiect de discuţii pe coridoare.
Familie cu greutate
Părinţii lui Bogdan sunt oameni de afa-ceri, mama sa, Sida Ionescu, fiind chiar asociata primarului Capitalei, Adriean Videanu, în societatea de valori imobiliare "Equity Invest". Tatăl său, Gheorghe Ionescu, a fost preşedintele AVAS.
Bogdan Ionescu, playboy prin şcoli
La începutul acestui an, în presa centrală s-a scris că Bogdan Ionescu ar fi avut, la puţin timp după despărţirea de Lili Sandu, o relaţie cu o elevă de 17 ani din Liceul "Jean Monet". Printre iubitele lui se mai numără, se pare, şi fosta soţie a lui Adrian Mutu, Alexandra. În ceea ce o priveşte pe Lili Sandu, se pare că relaţia celor doi a avut mai multe etape, prima durând, se pare, doar o lună. Deşi a fost surprins de paparazzi în timp ce se întoarcea din Dubai cu Lili Sandu, Bogdan nu a vrut să comenteze idila pe care o avea cu vedeta.
Bogdan, zis "Sida", îşi ascunde acum tatuajele sub costumul ministerial. El este unul dintre cei care o sfătuiesc într-ale strategiei europene pe Anca Boagiu, ministrul integrării
Invataturile lui Bahmu catre Mioara Roman
Trecuta prin patru divorturi, doamna Prigoana o sfatuieste pe sotia fostului premier sa fie demna si sa se dedice actelor de caritate, ca sa-si recastige sotul.
Pentru inceput, Adriana Bahmuteanu tine sa precizeze ca ea nu
s-a aflat niciodata in aceeasi situatie in care este nevasta lui Petre Roman in acest moment. In nici unul dintre divorturile cuplului Bahmuteanu - Prigoana nu a intervenit atat de fatis o alta persoana, asa cum a facut-o Silvia Chifiriuc in viata
familiei Roman.
FARA LACRIMI
"Stiu ca Mioara este o femeie puternica", spune Adriana Bahmuteanu. "Cred sincer ca nu are altceva de facut decat sa stea si sa astepte. Sunt convinsa ca, daca ar forta nota, ar avea de pierdut. In cazul de genul acesta, lacrimile si discutiile interminabile nu au nici un efect. Parerea mea este ca Petre Roman trebuie lasat sa aleaga singur drumul
pe care va merge si, de aceea, daca sotul ei o iubeste, se va intoarce la ea".
ACTIUNI CARITABILE
Sotia lui Silviu Prigoana crede ca Mioara Roman nu are altceva de facut decat sa-si ocupe timpul
cu altceva. "Am vazut ca a inceput sa se implice in proiecte sociale si activitati caritabile. Pentru ca este o femeie puternica isi vede de cariera ei si asta e cel mai inteligent lucru pe care poate sa-l faca. Insa, mai presus de orice, trebuie sa-si pastreze demnitatea!" - e de parere Adriana Bahmuteanu, care a mai spus ca despartirile dese si impacarile de dupa sunt specifice "amorului cu nabadai".
Pentru inceput, Adriana Bahmuteanu tine sa precizeze ca ea nu
s-a aflat niciodata in aceeasi situatie in care este nevasta lui Petre Roman in acest moment. In nici unul dintre divorturile cuplului Bahmuteanu - Prigoana nu a intervenit atat de fatis o alta persoana, asa cum a facut-o Silvia Chifiriuc in viata
familiei Roman.
FARA LACRIMI
"Stiu ca Mioara este o femeie puternica", spune Adriana Bahmuteanu. "Cred sincer ca nu are altceva de facut decat sa stea si sa astepte. Sunt convinsa ca, daca ar forta nota, ar avea de pierdut. In cazul de genul acesta, lacrimile si discutiile interminabile nu au nici un efect. Parerea mea este ca Petre Roman trebuie lasat sa aleaga singur drumul
pe care va merge si, de aceea, daca sotul ei o iubeste, se va intoarce la ea".
ACTIUNI CARITABILE
Sotia lui Silviu Prigoana crede ca Mioara Roman nu are altceva de facut decat sa-si ocupe timpul
cu altceva. "Am vazut ca a inceput sa se implice in proiecte sociale si activitati caritabile. Pentru ca este o femeie puternica isi vede de cariera ei si asta e cel mai inteligent lucru pe care poate sa-l faca. Insa, mai presus de orice, trebuie sa-si pastreze demnitatea!" - e de parere Adriana Bahmuteanu, care a mai spus ca despartirile dese si impacarile de dupa sunt specifice "amorului cu nabadai".
Casnicie pe butuci de 15 ani
Mioara Roman a iesit ieri din spital, declarandu-se, in continuare, afectata de divort. “Petre nu mi-a dat nici macar un telefon cat timp
am fost internata in spital”, a spus ea pentru Libertatea, adaugand ca nu stie de ce Catinca a afirmat contrariul.
“El nu-mi raspunde nici la SMS decat daca e o problema administrativa grava”, se plange Mioara. ”L-am vazut la televizor si mi s-a parut un pic iritat. Sunt asa de uimita si de socata de ce mi s-a intamplat ca nu pot sa-mi dau cu parerea ce se intampla cu el”, a mai spus ea.
"Ne-am vazut doar in prezenta avocatilor"
Sotia fostului premier spune ca ea a cerut partaj de la bun inceput, dar ca Roman a zis initial ca lui nu-i trebuie nimic si ca-i lasa ei totul. ”Acum si-a schimbat parerea. De fapt, ne-am vazut acum doua saptamani in prezenta avocatilor, fiind singura data cand ne-am intalnit de cand cu divortul. Atunci au fost niste discutii, pentru ca el a venit pentru partaj. Nu ne-am certat, ca sa zici ca as fi o nevasta pisaloaga”, a povestit Mioara cum a decurs intalnirea.
Ea spune ca singurul lucru mai valoros pe care il au de impartit e casa din Sinaia, plus
anumite obiecte care au mai ramas din mosteniri. ”Toate partajele sunt scarboase”, crede Mioara.
Singura mangaiere a sotiei sunt cele doua fete. Catinca sta cu ea, ”ceea ce e foarte bine”, iar Oana o viziteaza zilnic. ”Sunt obosita, pe fond de stres. Altfel sunt sanatoasa
, de fapt, din pacate, m-a facut mama prea sanatoasa, doar ca am fost lovita de ceva neasteptat”, a mai declarat Mioara pentru ”Libertatea”.
Petre Roman da vina despartirii pe indatoririle de serviciu
Intr-o cerere din dosarul de divort, fostul premier vorbeste despre motivele despartirii. El cere instantei partajarea bunurilor comune.
am fost internata in spital”, a spus ea pentru Libertatea, adaugand ca nu stie de ce Catinca a afirmat contrariul.
“El nu-mi raspunde nici la SMS decat daca e o problema administrativa grava”, se plange Mioara. ”L-am vazut la televizor si mi s-a parut un pic iritat. Sunt asa de uimita si de socata de ce mi s-a intamplat ca nu pot sa-mi dau cu parerea ce se intampla cu el”, a mai spus ea.
"Ne-am vazut doar in prezenta avocatilor"
Sotia fostului premier spune ca ea a cerut partaj de la bun inceput, dar ca Roman a zis initial ca lui nu-i trebuie nimic si ca-i lasa ei totul. ”Acum si-a schimbat parerea. De fapt, ne-am vazut acum doua saptamani in prezenta avocatilor, fiind singura data cand ne-am intalnit de cand cu divortul. Atunci au fost niste discutii, pentru ca el a venit pentru partaj. Nu ne-am certat, ca sa zici ca as fi o nevasta pisaloaga”, a povestit Mioara cum a decurs intalnirea.
Ea spune ca singurul lucru mai valoros pe care il au de impartit e casa din Sinaia, plus
anumite obiecte care au mai ramas din mosteniri. ”Toate partajele sunt scarboase”, crede Mioara.
Singura mangaiere a sotiei sunt cele doua fete. Catinca sta cu ea, ”ceea ce e foarte bine”, iar Oana o viziteaza zilnic. ”Sunt obosita, pe fond de stres. Altfel sunt sanatoasa
, de fapt, din pacate, m-a facut mama prea sanatoasa, doar ca am fost lovita de ceva neasteptat”, a mai declarat Mioara pentru ”Libertatea”.
Petre Roman da vina despartirii pe indatoririle de serviciu
Intr-o cerere din dosarul de divort, fostul premier vorbeste despre motivele despartirii. El cere instantei partajarea bunurilor comune.
Mbela Nzuzi este insarcinata
Prezentatoarea emisiunii "6, vine presa!" de la B1 Tv, Mbela Nzuzi, este insarcinata in patru luni. Fericitul eveniment a produs
ceva agitatie pozitiva in familia ei. Mbela mai are o fetita, Francine, in virsta de 13 ani, care, momentan, locuieste inca in tara de origine a prezentatoarei, Congo. Aparitia unei surioare sau a unui fratior va determina, cu siguranta, stabilirea ei in România, alaturi de parinti, lucru mai demult planificat. "Francine va veni in vacanta de vara in România. Are timp
suficient sa se acomodeze pe perioada vacantei", a declarat exotica prezentatoare. Mbela este foarte fericita ca va deveni din nou mamica. Inca nu stie care va fi sexul
copilului si, singura ei dorinta este aceea general valabila pentru toti parintii lumii: "Sa fie ce-o da Domnul, sanatos
sa fie"!
ceva agitatie pozitiva in familia ei. Mbela mai are o fetita, Francine, in virsta de 13 ani, care, momentan, locuieste inca in tara de origine a prezentatoarei, Congo. Aparitia unei surioare sau a unui fratior va determina, cu siguranta, stabilirea ei in România, alaturi de parinti, lucru mai demult planificat. "Francine va veni in vacanta de vara in România. Are timp
suficient sa se acomodeze pe perioada vacantei", a declarat exotica prezentatoare. Mbela este foarte fericita ca va deveni din nou mamica. Inca nu stie care va fi sexul
copilului si, singura ei dorinta este aceea general valabila pentru toti parintii lumii: "Sa fie ce-o da Domnul, sanatos
sa fie"!
Claudiu Niculescu si Diana Munteanu se casatoresc la Snagov
Desi sunt un cuplu care a incercat din rasputeri sa pastreze discretia in privinta relatiei lor, Claudiu Niculescu si Diana Munteanu se afla, de ceva timp, in atentia presei mondene, cu subiecte legate mai putin de povestea lor de dragoste si mai mult de scandalul iscat de fosta sotie a dinamovistului, Lidia Niculescu. Cand multi se asteptau ca aceasta poveste urata sa-i dezbine, iata ca intreg taraboiul mediatic din jurul acestui subiect nu numai ca nu i-a despartit pe Diana si Claudiu, ci mai mult, se pare ca le-a intarit legatura. Cei doi vor face nunta in vara acestui an, la Palatul Snagov, sub “patronajul” spiritual al sotilor Borcea.
Fara indoiala, unul dintre scandalurile mondene ale anului va fi desemnat cel care ii are ca protagonisti pe fotbalistul Claudiu Niculescu si fosta lui sotie, Lidia. Fiind logodnica dinamovistului, nici prezentatoarea de la MTV, Diana Munteanu, nu a scapat neimplicata in toata aceasta poveste. De vina pare a fi antipatia „fostei“ fata de „actuala“. Chiar Niculescu a declarat, in cadrul emisiunii „Nasul“ de la B1 TV, ca este convins ca acesta reprezinta adevaratul motiv al tuturor acuzelor si jignirilor aduse de Lidia la adresa fotbalistului si a logodnicei sale
: „Marele ei stres este ca eu am o relatie cu Diana. Totul se intampla din cauza ca nu o suporta pe prietena mea si gandul ca cei doi copii
sa stea cu noi“. De altfel, Lidia a declarat, intr-un interviu recent, ca o invita pe Diana sa-si faca proprii copii daca si-i doreste, excluzand astfel ideea de a-i ceda lui Niculescu pe Alex (8) si Rebecca (4). In plus
, avocatul lui Claudiu, Cristian Sarbu, cel care l-a aparat si pe Adrian Iovan, in cazul „Primaverii“, a facut dovada acestei afirmatii, citand din actiunea introdusa de Lidia in instanta, in care aceasta spunea ca i se pare dureros sa-si vada fostul sot in presa mondena, fericit cu Diana.
«Inelul poarta sufletul lui Claudiu»
Spre durerea Lidiei, aceasta va trebui sa mai suporte mult si bine articole despre Claudiu si Diana, intrucat cei doi se pregatesc de nunta. Chiar de Ziua Femeii, Claudiu i-a facut iubitei sale poate cel mai frumos cadou, cerand-o de sotie cu un inel din aur alb, cu diamant: „Eu nu acordam mare importanta zilei de 8 Martie, dar acum a capatat o semnificatie aparte“, ne-a marturisit Diana. Vedeta a mai adaugat ca a fost luata prin surprindere, cu toate ca iubitul ei i-a dezvaluit ca planuia de ceva vreme sa faca acest pas: „A fost un gest neasteptat, o adevarata surpriza. El spune ca avea de gand sa ma ceara de sotie de mai mult timp, dar eu nu mi-am dat seama de planurile lui“. Diana a primit bijuteria in-tr-un cadru romantic si a spus imediat «Da»: „Nu am stat pe ganduri, am fost foarte fericita sa primesc inelul“. Prezentatoarea de la MTV recunoaste ca nu se omoara dupa bijuterii, dar spune ca va purta cu mare drag inelul primit de la Claudiu: „Eu nu prea port bijuterii, dar voi purta acest inel mereu, pentru ca e de la Claudiu. Stiu ca e sufletul lui acolo si asta inseamna enorm“, ne-a declarat emotionata Diana. Cei doi indragostiti nu au stabilit inca o data exacta, dar cert este ca nunta va avea loc in vara acestui an, la Palatul Snagov: „Trebuie sa vedem exact ce date sunt disponibile pentru cei de la Snagov si atunci vom hotari“. Nasii vor fi Cristi Borcea, directorul executiv al echipei Dinamo, si sotia lui, Mihaela.
Fosta sotie ii cere trei miliarde pe an
Claudiu Niculescu este de parere ca fosta sa sotie este influentata de cineva in toate actiunile sale: „Este cineva in spatele ei, care o invata sa faca rau“. Fotbalistul a trait sub acelasi acoperis cu Lidia timp de opt ani si sunt despartiti de trei ani si jumatate, dar au divortat oficial pe 22 martie, anul trecut. Sportivul s-a declarat mirat de comportamentul Lidiei, declarand ca, dupa divort, au avut o relatie civilizata, pana in clipa in care Lidia i-a trimis citatia cu cererea de marire a pensiei alimentare
: „Probabil a vazut ca imi merge mai bine in fotbal si s-a gandit ca am venituri mai mari“. Interesant insa, Lidia isi motiveaza pretentia prin „cresterea costului gazelor si a echipamentului sportiv pentru copii“. Claudiu a adaugat, sprijinit de avocatul sau, ca o data cu pronuntarea divortului, el si Lidia au convenit impreuna ca pensia alimentara pentru cei doi copii sa fie de 2.000 de dolari, marturisind ca nu il deranjeaza sa plateasca orice suma, atata timp cat aceasta acopera cheltuieli legate strict de copii, nu de Lidia si actualul sau prieten, Gabi Vasile. De altfel, suma pe care Lidia Niculescu o pretinde pentru cresterea copiilor se ridica la 70.000 de euro pe an, semn ca Alex si Rebecca, de 8 si respectiv 4 ani, s-au apucat deja de cumparaturi serioase la varsta lor... „Fosta nevasta a lui Claudiu cere o treime din venitul anual al acestuia“, ne-a declarat Cristian Sarbu. Nici Alexandra Dinu nu-i cere mult lui Mutu: ea a solicitat in instanta 40.000 de euro pe luna.
Sårbu cu fotbalistii, Draghici cu nevestele lor
Avocatul Sarbu a mai spus ca Lidia Niculescu l-a santajat sentimental pe fostul sau sot in mai multe randuri, amenintan-du-l ca, daca nu plateste suma ceruta de ea in instanta, nu-si va mai vedea copiii. La fel, Lidia i-ar fi propus lui Claudiu un pact, prin care ea ar renunta la tot procesul, daca el ar fi de acord sa semneze un act, consimtind sa nu-si mai vada copiii. Niculescu a declarat insa ca incheierea unui astfel de aranjament este exclus si ca este dureros pentru el ca nu poate avea o relatie normala cu Alex si Rebecca. Acelasi avocat a dezvaluit ca se va implica si in cazul Mutu, ce cuprinde doua procese, la fel ca in cazul Niculescu: unul in care Alexandra Dinu cere marirea pensiei alimentare pentru Mario, baietelul ei si al lui Adrian Mutu, si altul in care fotbalistul de la Fiorentina solicita custodia copilului. Sarbu se va lupta in instanta, de partea lui Mutu, cu actuala sa „prietena“, Alice Draghici, avocata Lidiei Niculescu, nimeni alta decat aparatoarea Alexandrei Dinu: „Abia astept sa ne revedem in instanta, in ambele procese!“, i-a transmis Sarbu lui Alice Draghici.
Fara indoiala, unul dintre scandalurile mondene ale anului va fi desemnat cel care ii are ca protagonisti pe fotbalistul Claudiu Niculescu si fosta lui sotie, Lidia. Fiind logodnica dinamovistului, nici prezentatoarea de la MTV, Diana Munteanu, nu a scapat neimplicata in toata aceasta poveste. De vina pare a fi antipatia „fostei“ fata de „actuala“. Chiar Niculescu a declarat, in cadrul emisiunii „Nasul“ de la B1 TV, ca este convins ca acesta reprezinta adevaratul motiv al tuturor acuzelor si jignirilor aduse de Lidia la adresa fotbalistului si a logodnicei sale
: „Marele ei stres este ca eu am o relatie cu Diana. Totul se intampla din cauza ca nu o suporta pe prietena mea si gandul ca cei doi copii
sa stea cu noi“. De altfel, Lidia a declarat, intr-un interviu recent, ca o invita pe Diana sa-si faca proprii copii daca si-i doreste, excluzand astfel ideea de a-i ceda lui Niculescu pe Alex (8) si Rebecca (4). In plus
, avocatul lui Claudiu, Cristian Sarbu, cel care l-a aparat si pe Adrian Iovan, in cazul „Primaverii“, a facut dovada acestei afirmatii, citand din actiunea introdusa de Lidia in instanta, in care aceasta spunea ca i se pare dureros sa-si vada fostul sot in presa mondena, fericit cu Diana.
«Inelul poarta sufletul lui Claudiu»
Spre durerea Lidiei, aceasta va trebui sa mai suporte mult si bine articole despre Claudiu si Diana, intrucat cei doi se pregatesc de nunta. Chiar de Ziua Femeii, Claudiu i-a facut iubitei sale poate cel mai frumos cadou, cerand-o de sotie cu un inel din aur alb, cu diamant: „Eu nu acordam mare importanta zilei de 8 Martie, dar acum a capatat o semnificatie aparte“, ne-a marturisit Diana. Vedeta a mai adaugat ca a fost luata prin surprindere, cu toate ca iubitul ei i-a dezvaluit ca planuia de ceva vreme sa faca acest pas: „A fost un gest neasteptat, o adevarata surpriza. El spune ca avea de gand sa ma ceara de sotie de mai mult timp, dar eu nu mi-am dat seama de planurile lui“. Diana a primit bijuteria in-tr-un cadru romantic si a spus imediat «Da»: „Nu am stat pe ganduri, am fost foarte fericita sa primesc inelul“. Prezentatoarea de la MTV recunoaste ca nu se omoara dupa bijuterii, dar spune ca va purta cu mare drag inelul primit de la Claudiu: „Eu nu prea port bijuterii, dar voi purta acest inel mereu, pentru ca e de la Claudiu. Stiu ca e sufletul lui acolo si asta inseamna enorm“, ne-a declarat emotionata Diana. Cei doi indragostiti nu au stabilit inca o data exacta, dar cert este ca nunta va avea loc in vara acestui an, la Palatul Snagov: „Trebuie sa vedem exact ce date sunt disponibile pentru cei de la Snagov si atunci vom hotari“. Nasii vor fi Cristi Borcea, directorul executiv al echipei Dinamo, si sotia lui, Mihaela.
Fosta sotie ii cere trei miliarde pe an
Claudiu Niculescu este de parere ca fosta sa sotie este influentata de cineva in toate actiunile sale: „Este cineva in spatele ei, care o invata sa faca rau“. Fotbalistul a trait sub acelasi acoperis cu Lidia timp de opt ani si sunt despartiti de trei ani si jumatate, dar au divortat oficial pe 22 martie, anul trecut. Sportivul s-a declarat mirat de comportamentul Lidiei, declarand ca, dupa divort, au avut o relatie civilizata, pana in clipa in care Lidia i-a trimis citatia cu cererea de marire a pensiei alimentare
: „Probabil a vazut ca imi merge mai bine in fotbal si s-a gandit ca am venituri mai mari“. Interesant insa, Lidia isi motiveaza pretentia prin „cresterea costului gazelor si a echipamentului sportiv pentru copii“. Claudiu a adaugat, sprijinit de avocatul sau, ca o data cu pronuntarea divortului, el si Lidia au convenit impreuna ca pensia alimentara pentru cei doi copii sa fie de 2.000 de dolari, marturisind ca nu il deranjeaza sa plateasca orice suma, atata timp cat aceasta acopera cheltuieli legate strict de copii, nu de Lidia si actualul sau prieten, Gabi Vasile. De altfel, suma pe care Lidia Niculescu o pretinde pentru cresterea copiilor se ridica la 70.000 de euro pe an, semn ca Alex si Rebecca, de 8 si respectiv 4 ani, s-au apucat deja de cumparaturi serioase la varsta lor... „Fosta nevasta a lui Claudiu cere o treime din venitul anual al acestuia“, ne-a declarat Cristian Sarbu. Nici Alexandra Dinu nu-i cere mult lui Mutu: ea a solicitat in instanta 40.000 de euro pe luna.
Sårbu cu fotbalistii, Draghici cu nevestele lor
Avocatul Sarbu a mai spus ca Lidia Niculescu l-a santajat sentimental pe fostul sau sot in mai multe randuri, amenintan-du-l ca, daca nu plateste suma ceruta de ea in instanta, nu-si va mai vedea copiii. La fel, Lidia i-ar fi propus lui Claudiu un pact, prin care ea ar renunta la tot procesul, daca el ar fi de acord sa semneze un act, consimtind sa nu-si mai vada copiii. Niculescu a declarat insa ca incheierea unui astfel de aranjament este exclus si ca este dureros pentru el ca nu poate avea o relatie normala cu Alex si Rebecca. Acelasi avocat a dezvaluit ca se va implica si in cazul Mutu, ce cuprinde doua procese, la fel ca in cazul Niculescu: unul in care Alexandra Dinu cere marirea pensiei alimentare pentru Mario, baietelul ei si al lui Adrian Mutu, si altul in care fotbalistul de la Fiorentina solicita custodia copilului. Sarbu se va lupta in instanta, de partea lui Mutu, cu actuala sa „prietena“, Alice Draghici, avocata Lidiei Niculescu, nimeni alta decat aparatoarea Alexandrei Dinu: „Abia astept sa ne revedem in instanta, in ambele procese!“, i-a transmis Sarbu lui Alice Draghici.
Şoferiţe pe transportul în comun
În curând, mijloacele de transport în comun din municipiu vor fi conduse şi de doamne-şoferiţe, pe care intenţionează să le şcolarizeze una dintre societăţile de transport. Este vorba despre firma “Transmixt”, care susţine formarea femeilor în această meserie, pe considerentul că sunt mult mai precaute la volan decât bărbaţii, potrivit studiilor, şi pot fi adevărate profesioniste la capitolul amabilitate în relaţia cu clientul. Aceasta în contextul în care la noi, ca şi în Europa - după cum s-a constatat recent, femeile sunt defavorizate atât la angajare, cât şi la salarizare, patronul firmei, Melente Horoba, arătându-se decis să ofere doamnelor o şansă în plus
. Astfel, pe la sfârşitul lunii aprilie va începe recrutarea a 10 şoferiţe şi instruirea lor pe cheltuiala “Transmixt”. Dacă lucrurile vor merge bine, firma va angaja personal feminin în plus. De reţinut că, pentru selecţionarea şoferiţelor, nu se ţine cont de vârsta celor interesate de o astfel de meserie, se cere doar permis de conducere categoria B şi - foarte important - dorinţă de muncă. Categoria D va fi obţinută în urma şcolarizării. Lucrurile sunt puse deja la punct, spune Horoba, cu atât mai mult cu cât, de aproximativ trei săptămâni, societatea a achiziţionat 12 autobuze din Germania, fiind aşteptate încă 6. Maşinile (marca “Mercedez”) sunt foarte uşor de manevrat, sunt prevăzute cu transmisie automată, având o capacitate de 54 de locuri. În plus, respectă normele UE privind transportul urban, fiind dotate cu aer condiţionat şi rampe destinate persoanelor cu dizabilităţi.
. Astfel, pe la sfârşitul lunii aprilie va începe recrutarea a 10 şoferiţe şi instruirea lor pe cheltuiala “Transmixt”. Dacă lucrurile vor merge bine, firma va angaja personal feminin în plus. De reţinut că, pentru selecţionarea şoferiţelor, nu se ţine cont de vârsta celor interesate de o astfel de meserie, se cere doar permis de conducere categoria B şi - foarte important - dorinţă de muncă. Categoria D va fi obţinută în urma şcolarizării. Lucrurile sunt puse deja la punct, spune Horoba, cu atât mai mult cu cât, de aproximativ trei săptămâni, societatea a achiziţionat 12 autobuze din Germania, fiind aşteptate încă 6. Maşinile (marca “Mercedez”) sunt foarte uşor de manevrat, sunt prevăzute cu transmisie automată, având o capacitate de 54 de locuri. În plus, respectă normele UE privind transportul urban, fiind dotate cu aer condiţionat şi rampe destinate persoanelor cu dizabilităţi.
"Tractoristii" sunt in concediu colectiv fortat
Uzina Tractorul este de cateva zile aproape pustie, de parca ar fi intrat deja in lichidarea voluntara decisa in Adunarea Generala a Actionarilor din 23 februarie, controversata sedinta care a adus societatea in starea de agonie de acum. Doar circa 300 dintre cei 1.900 de angajati mai intra pe poarta pentru a asigura conservarea si paza, iar unii pentru a finisa piesele de schimb ce ar mai putea fi valorificate, pentru plata salariilor restante. Cum Tribunalul Brasov a decis doar convocarea unei Adunari Generale Extraordinare a Actionarilor in data de 19 martie, dar nu a anulat deciziile luate la precedenta AGA, activitatea din uzina este in acelasi impas. Fara conducere legal numita - Consiliul de Administratie a fost dizolvat, iar ulterior desemnarii sale
, administratorul unic a demisionat - nu are cine lua decizii si semna pentru ca angajatii sa isi poata incasa salariile. Ceea ce s-a virat pana acum pe cardurile de salarii - circa 30-40% din avansul pe luna februarie - sunt bani proveniti din contracte vechi, parafate si onorate anterior.
"Vacanta" fortata a "tractoristilor" va lua sfarsit luni, cand este programata sedinta AGA. Autoritatea va propune atunci numirea in functia de administrator unic a lui Gheorghe Pasca, director adjunct al Directiei Valorificare Participatii din cadrul AVAS, fost administrator special al uzinei, si repunerea lui Titu Serban - manager actualmente "suspendat" - in functia de director general. Acestia vor avea ca sarcina prioritara gasirea unor solutii urgente pentru plata salariilor restante. Ulterior se vor repune in discutie cele patru puncte care fusesera pe ordinea de zi a sedintei din 23 februarie: aprobarea lichidarii voluntare a uzinei de tractoare, numirea administratorului unic, salarizarea acestuia, aprobarea programului de restructurare totala a societatii.
Nu pot fi nici someri
Vidul de conducere de la Tractorul face ca nici procesul de concediere colectiva a angajatilor sa nu poata fi pus in miscare, desi programul de restructurare este in picioare, iar Guvernul a aprobat, miercurea trecuta, numarul de disponibilizari care se vor efectua de la Tractorul si Rulmentul. Luni ar fi trebuit sa fie inmanate primele preavize, dar cum nimeni nu are drept de semnatura, nici macar someri nu pot fi, deocamdata, "tractoristii". Ei urmeaza sa beneficieze de prevederile Ordonantei 116/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, obtinute in intersectia blocata de la Faget. Muncitorii au protestat atunci din cauza diferentelor aparute in modul de acordare a platilor compensatorii, discriminatorii pentru ei, in raport cu cei concediati inainte de 2007. Conform actului normativ, disponibilizatii primesc, in momentul plecarii, cate doua salarii medii pe economie si venit de completare pana la maximum 24 de luni, in functie de vechime. Vor beneficia de prevederile ordonantei numai persoanele care au incheiat contracte individuale de munca pe perioada nedeterminata, cu cel putin un an inainte de concediere, cu societatile de la care sunt concediati. Daca in perioada acordarii veniturilor de completare, disponibilizatii se angajeaza la alte societati, beneficiaza in continuare, pana la expirarea perioadei prevazute pentru acordarea venitului de completare, de acest drept, dar egal cu 50% din salariul individual mediu net pe ultimele trei luni inainte de concediere, dar nu mai mult de 50% din salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului in care s-a efectuat concedierea, comunicat de INS. Aceste prevederi se aplica si in cazul reincadrarii la societatile de la care au fost disponibilizati, daca la data acestei reangajari, societatile respective nu mai au capital majoritar de stat.
, administratorul unic a demisionat - nu are cine lua decizii si semna pentru ca angajatii sa isi poata incasa salariile. Ceea ce s-a virat pana acum pe cardurile de salarii - circa 30-40% din avansul pe luna februarie - sunt bani proveniti din contracte vechi, parafate si onorate anterior.
"Vacanta" fortata a "tractoristilor" va lua sfarsit luni, cand este programata sedinta AGA. Autoritatea va propune atunci numirea in functia de administrator unic a lui Gheorghe Pasca, director adjunct al Directiei Valorificare Participatii din cadrul AVAS, fost administrator special al uzinei, si repunerea lui Titu Serban - manager actualmente "suspendat" - in functia de director general. Acestia vor avea ca sarcina prioritara gasirea unor solutii urgente pentru plata salariilor restante. Ulterior se vor repune in discutie cele patru puncte care fusesera pe ordinea de zi a sedintei din 23 februarie: aprobarea lichidarii voluntare a uzinei de tractoare, numirea administratorului unic, salarizarea acestuia, aprobarea programului de restructurare totala a societatii.
Nu pot fi nici someri
Vidul de conducere de la Tractorul face ca nici procesul de concediere colectiva a angajatilor sa nu poata fi pus in miscare, desi programul de restructurare este in picioare, iar Guvernul a aprobat, miercurea trecuta, numarul de disponibilizari care se vor efectua de la Tractorul si Rulmentul. Luni ar fi trebuit sa fie inmanate primele preavize, dar cum nimeni nu are drept de semnatura, nici macar someri nu pot fi, deocamdata, "tractoristii". Ei urmeaza sa beneficieze de prevederile Ordonantei 116/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, obtinute in intersectia blocata de la Faget. Muncitorii au protestat atunci din cauza diferentelor aparute in modul de acordare a platilor compensatorii, discriminatorii pentru ei, in raport cu cei concediati inainte de 2007. Conform actului normativ, disponibilizatii primesc, in momentul plecarii, cate doua salarii medii pe economie si venit de completare pana la maximum 24 de luni, in functie de vechime. Vor beneficia de prevederile ordonantei numai persoanele care au incheiat contracte individuale de munca pe perioada nedeterminata, cu cel putin un an inainte de concediere, cu societatile de la care sunt concediati. Daca in perioada acordarii veniturilor de completare, disponibilizatii se angajeaza la alte societati, beneficiaza in continuare, pana la expirarea perioadei prevazute pentru acordarea venitului de completare, de acest drept, dar egal cu 50% din salariul individual mediu net pe ultimele trei luni inainte de concediere, dar nu mai mult de 50% din salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului in care s-a efectuat concedierea, comunicat de INS. Aceste prevederi se aplica si in cazul reincadrarii la societatile de la care au fost disponibilizati, daca la data acestei reangajari, societatile respective nu mai au capital majoritar de stat.
"Tractoristii" sunt in concediu colectiv fortat
Uzina Tractorul este de cateva zile aproape pustie, de parca ar fi intrat deja in lichidarea voluntara decisa in Adunarea Generala a Actionarilor din 23 februarie, controversata sedinta care a adus societatea in starea de agonie de acum. Doar circa 300 dintre cei 1.900 de angajati mai intra pe poarta pentru a asigura conservarea si paza, iar unii pentru a finisa piesele de schimb ce ar mai putea fi valorificate, pentru plata salariilor restante. Cum Tribunalul Brasov a decis doar convocarea unei Adunari Generale Extraordinare a Actionarilor in data de 19 martie, dar nu a anulat deciziile luate la precedenta AGA, activitatea din uzina este in acelasi impas. Fara conducere legal numita - Consiliul de Administratie a fost dizolvat, iar ulterior desemnarii sale
, administratorul unic a demisionat - nu are cine lua decizii si semna pentru ca angajatii sa isi poata incasa salariile. Ceea ce s-a virat pana acum pe cardurile de salarii - circa 30-40% din avansul pe luna februarie - sunt bani proveniti din contracte vechi, parafate si onorate anterior.
"Vacanta" fortata a "tractoristilor" va lua sfarsit luni, cand este programata sedinta AGA. Autoritatea va propune atunci numirea in functia de administrator unic a lui Gheorghe Pasca, director adjunct al Directiei Valorificare Participatii din cadrul AVAS, fost administrator special al uzinei, si repunerea lui Titu Serban - manager actualmente "suspendat" - in functia de director general. Acestia vor avea ca sarcina prioritara gasirea unor solutii urgente pentru plata salariilor restante. Ulterior se vor repune in discutie cele patru puncte care fusesera pe ordinea de zi a sedintei din 23 februarie: aprobarea lichidarii voluntare a uzinei de tractoare, numirea administratorului unic, salarizarea acestuia, aprobarea programului de restructurare totala a societatii.
Nu pot fi nici someri
Vidul de conducere de la Tractorul face ca nici procesul de concediere colectiva a angajatilor sa nu poata fi pus in miscare, desi programul de restructurare este in picioare, iar Guvernul a aprobat, miercurea trecuta, numarul de disponibilizari care se vor efectua de la Tractorul si Rulmentul. Luni ar fi trebuit sa fie inmanate primele preavize, dar cum nimeni nu are drept de semnatura, nici macar someri nu pot fi, deocamdata, "tractoristii". Ei urmeaza sa beneficieze de prevederile Ordonantei 116/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, obtinute in intersectia blocata de la Faget. Muncitorii au protestat atunci din cauza diferentelor aparute in modul de acordare a platilor compensatorii, discriminatorii pentru ei, in raport cu cei concediati inainte de 2007. Conform actului normativ, disponibilizatii primesc, in momentul plecarii, cate doua salarii medii pe economie si venit de completare pana la maximum 24 de luni, in functie de vechime. Vor beneficia de prevederile ordonantei numai persoanele care au incheiat contracte individuale de munca pe perioada nedeterminata, cu cel putin un an inainte de concediere, cu societatile de la care sunt concediati. Daca in perioada acordarii veniturilor de completare, disponibilizatii se angajeaza la alte societati, beneficiaza in continuare, pana la expirarea perioadei prevazute pentru acordarea venitului de completare, de acest drept, dar egal cu 50% din salariul individual mediu net pe ultimele trei luni inainte de concediere, dar nu mai mult de 50% din salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului in care s-a efectuat concedierea, comunicat de INS. Aceste prevederi se aplica si in cazul reincadrarii la societatile de la care au fost disponibilizati, daca la data acestei reangajari, societatile respective nu mai au capital majoritar de stat.
, administratorul unic a demisionat - nu are cine lua decizii si semna pentru ca angajatii sa isi poata incasa salariile. Ceea ce s-a virat pana acum pe cardurile de salarii - circa 30-40% din avansul pe luna februarie - sunt bani proveniti din contracte vechi, parafate si onorate anterior.
"Vacanta" fortata a "tractoristilor" va lua sfarsit luni, cand este programata sedinta AGA. Autoritatea va propune atunci numirea in functia de administrator unic a lui Gheorghe Pasca, director adjunct al Directiei Valorificare Participatii din cadrul AVAS, fost administrator special al uzinei, si repunerea lui Titu Serban - manager actualmente "suspendat" - in functia de director general. Acestia vor avea ca sarcina prioritara gasirea unor solutii urgente pentru plata salariilor restante. Ulterior se vor repune in discutie cele patru puncte care fusesera pe ordinea de zi a sedintei din 23 februarie: aprobarea lichidarii voluntare a uzinei de tractoare, numirea administratorului unic, salarizarea acestuia, aprobarea programului de restructurare totala a societatii.
Nu pot fi nici someri
Vidul de conducere de la Tractorul face ca nici procesul de concediere colectiva a angajatilor sa nu poata fi pus in miscare, desi programul de restructurare este in picioare, iar Guvernul a aprobat, miercurea trecuta, numarul de disponibilizari care se vor efectua de la Tractorul si Rulmentul. Luni ar fi trebuit sa fie inmanate primele preavize, dar cum nimeni nu are drept de semnatura, nici macar someri nu pot fi, deocamdata, "tractoristii". Ei urmeaza sa beneficieze de prevederile Ordonantei 116/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, obtinute in intersectia blocata de la Faget. Muncitorii au protestat atunci din cauza diferentelor aparute in modul de acordare a platilor compensatorii, discriminatorii pentru ei, in raport cu cei concediati inainte de 2007. Conform actului normativ, disponibilizatii primesc, in momentul plecarii, cate doua salarii medii pe economie si venit de completare pana la maximum 24 de luni, in functie de vechime. Vor beneficia de prevederile ordonantei numai persoanele care au incheiat contracte individuale de munca pe perioada nedeterminata, cu cel putin un an inainte de concediere, cu societatile de la care sunt concediati. Daca in perioada acordarii veniturilor de completare, disponibilizatii se angajeaza la alte societati, beneficiaza in continuare, pana la expirarea perioadei prevazute pentru acordarea venitului de completare, de acest drept, dar egal cu 50% din salariul individual mediu net pe ultimele trei luni inainte de concediere, dar nu mai mult de 50% din salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului in care s-a efectuat concedierea, comunicat de INS. Aceste prevederi se aplica si in cazul reincadrarii la societatile de la care au fost disponibilizati, daca la data acestei reangajari, societatile respective nu mai au capital majoritar de stat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
