Bani, bunuri sau servicii in valoare de 10.000 de euro a incasat fostul procuror Ioan Ciofu de la omul de afaceri Maricica Iovita pentru a fabrica un dosar impotriva fostului arbitru Adrian Porumboiu
• In aceasta afacere au fost implicati ofiteri din MApN si MAI, precum si fostul prim-adjunct al PICCJ, Marcel Sampetru
"Romania libera" va prezinta, in exclusivitate, rechizitoriul dosarului Porumboiu, prin care fostul procuror Ioan Ciofu a fost deferit justitiei sub acuzatia de luare de mita.
Potrivit procurorilor DNA, 10.000 de euro a incasat fostul
procuror Ioan Ciofu, de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (PICCJ) de la omul de afaceri Maricica Iovita pentru a fabrica, la comanda, un dosar impotriva fostului arbitru Adrian Porumboiu. Operatiunea de compromitere si trecere pe linie moarta a lui Porumboiu n-ar fi fost posibila daca dosarul nu era repartizat procurorului Ciofu si nu era dublat de o ancheta a Politiei. Acest lucru a fost posibil
prin interventia unor persoane din afara sistemului la fostul prim-adjunct al PICCJ, Marcel Sampetru, si la seful IGP, Dan Fatuloiu. Unul dintre intermediari a fost ofiterul Doru Blaj, de la Directia de Siguranta Militara, o structura din cadrul Directiei Generale de Informatii a MApN. Procurorii DNA i-au citat doar ca martori pe Sampetru si pe Blaj, iar pe chestorul Fatuloiu nici nu l-au deranjat. Singurii trimisi in judecata in acest dosar sunt Ioan Ciofu si Maricica Iovita. Interceptarile telefonice ale convorbirilor dintre Ciofu si Iovita introduc noi termeni de argou infractional: Parchetul Inaltei Curti era botezat "spitalul", dosarul penal impotriva lui Porumboiu insemna "reteta", iar prim-adjunctul PICCJ, Marcel Sampetru, avea numele de cod "Profesorul" sau "doctorul spitalului".
Sampetru, sensibil la sugestiile unui "spion" militar
Potrivit anchetatorilor de la DNA, la inceputul anului 2006, procurorul Ioan Ciofu, magistrat la PICCJ, a acceptat fara rezerve propunerea omului de afaceri Maricica Iovita de a-l "infunda" pe fostul arbitru Adrian Porumboiu. Motivul era rivalitatea in afaceri. Mai exact, Porumboiu deranja afacerile de morarit si panificatie derulate de Maricica Iovita in judetul Vaslui. De teama ca, mai devreme sau mai tarziu, Porumboiu ar putea afla cine i-a venit de hac, comanditara l-a expus, la vedere, pe un anume Danut Nastase. Cum Iovita si procurorul Ciofu se cunosteau dinainte, ei au cautat initial sa aranjeze lucrurile astfel incat o eventuala plangere facuta la PICCJ impotriva lui Porumboiu sa ajunga sa fie solutionata taman de Ciofu. Pentru acest lucru era insa nevoie de sustinerea sefilor ierarhici din PICCJ.
Accesul la conducerea Parchetului Inaltei Curti l-a intermediat ofiterului Doru Blaj, de la Directia de Siguranta Militara, o structura din cadrul Directiei Generale de Informatii a MApN. Impreuna cu Iovita, Danut Nastase s-a intalnit in data de 23 februarie 2006 cu ofiterul Blaj in parcarea din fata PICCJ. De aici au mers direct la prim-adjunctul Marcel Sampetru, caruia i s-a cerut sa spuna daca poate face ceva astfel incat "dosarul Porumboiu" sa-i fie repartizat procurorului Ciofu.
Fiindca raspunsul prim-adjunctului a fost afirmativ, Danut Nastase i-a si lasat acestuia o sesizare privind posibilele ilegalitati comise de Adrian Porumboiu. In loc sa intre in circuitul firesc, prin Registratura, sesizarea a primit din partea lui Sampetru rezolutia de a fi repartizata direct procurorului Ioan Ciofu. Cum intre Sampetru si Ciofu se interfera sefa de sectie Elena Iordache, aceasta a fost instruita sa respecte intocmai rezolutia. Exact cum era intelegerea, plangerea a ajuns, in aceeasi zi, la cine trebuie. La procurorul Ciofu.
Chestorul Fatuloiu, receptiv la ponturi
Din acest moment, asa-zisa ancheta a urmat intocmai indicatiile Maricicai Iovita. Cum insa mai era nevoie ca si alte institutii ale statului, precum IGP, sa urmeze linia trasata de procuror, Iovita a mai activat o relatie: Catalin Avram. Acesta le-a facilitat atat ei, cat si lui Danut Nastase o intrevedere cu seful IGP, generalul Dan Fatuloiu. La cateva zile distanta, ca prin minune, IGP - Serviciul
de Investigare a Fraudelor - demara o ancheta cu tinta Porumboiu. Jocul cel mare a continuat, insa, sub comanda procurorului Ciofu. Efortul sau a fost rasplatit de comanditara: de-a lungul celor peste sase luni in care a avut in lucru "dosarul Porumboiu", magistratul Ioan Ciofu a fost recompensat de Maricica Iovita cu sume in bani, bunuri si servicii in valoare totala de 10.000 de euro. Colaborarea Iovita-Ciofu s-a incheiat dupa ce, o data cu schimbarea legislatiei, procurorul a fost nevoit sa trimita dosarul Porumboiu catre DNA, la data de 11 septembrie 2006.
Cash, bilete de avion si polite de asigurare
Primii bani au fost primiti de procurorul Ciofu la data de 12 iulie 2006. Modest, acesta a luat 1.000 de euro pentru a achita cheltuielile generate de plecarea in Ungaria a sotiei si fiicei sale. Urmatoarea transa a venit in data de 31 iulie. Sotia lui Ciofu trebuia sa plece in China, asa ca procurorul i-a transmis Maricicai Iovita ca "o sa mai trebuiasca doua-trei de cheltuiala". Evident, era vorba de mii de euro. La data de 29 august a mai avut loc o tranzactie, in aceasta fiind folositi insa copiii celor doi inculpati. Fiul Maricicai Iovita, Vlad, a trimis din Bucuresti in Iasi suma de 4.000 RON. La Iasi, Ciofu a intrat in posesia banilor prin intermediul fiului sau, Vlad Ciofu. Cum acesta nu stia care e suma, la ghiseu s-a produs si o mica incurcatura. Situatia s-a rezolvat printr-un telefon. "Am uitat sa-ti spun! Deci, sunt patruzeci", i-a transmis tatal fiului. Prin intermediari sau direct, procurorul Ciofu a mai incasat - atat timp
cat a avut in lucru pseudodosarul Porumboiu - si diferenta de bani pana la suma de 10.000 de euro. Parte din acestia au fost primiti sub forma de bilete de avion pe rutele Bucuresti-Budapesta, Bucuresti-Londra sau sub forma asigurarilor de sanatate.
Negocieri cifrate
Desi prevazator - in intalnirile cu Iovita avea grija sa-si dezactiveze telefonul mobil
prin scoaterea bateriei - procurorul Ciofu "a cazut" pe interceptarile colegilor de la DNA. Ca masura suplimentara de protectie, in discutiile telefonice procurorul si Iovita foloseau un limbaj codificat. Dosarul penal insemna "reteta", "doctorul" sau "profesorul" era Sampetru, iar sefa de sectie Elena Iordache, "asistenta-sefa".
30.07.2006, ora 21.54
Maricica Iovita: "Voiam sa vorbesc cu dumneavoastra… pentru maine, de cat e nevoie? …Cat anume ati rezolvat dumneavoastra? Una, doua, ca eu inteleg."
Ioan Ciofu: "Da, da, noi am rezolvat de patru si jumatate, da, da."
M.I.: "Din punctul dumneavoastra de vedere, cat ar fi mai bine? Una, doua, trei, cat ar fi bine?"
I.C.: "Doua, doua jumatate, no… de genul asta, da."
A doua zi Ciofu primea 2.500 de euro.
10.09.2006, ora 10.43
Ioan Ciofu: "…Vreau sa va spun ca s-a rezolvat. A cumparat medicamentele respective si s-a rezolvat in intregime. A reusit sa gaseasca toate medicamentele de pe reteta." Cum Iovita era interesata daca dosarul poate fi declinat la DNA, procurorul Ciofu a fost nevoit sa explice mai bine. "Da, da. Sigur ca da! I-a dat trimitere medicul
, nu-i nici o problema",
i-a raspuns Ciofu, dand asigurari
ca seful sau, "doctorul" Sampetru, avizase declinarea de competenta a cazului catre DNA.
La scurt timp dupa arestare, procurorul Ioan Ciofu si omul de afaceri Maricica Iovita au fost eliberati, urmand a fi cercetati in stare de libertate sub acuzatiile de luare, respectiv, dare de mita. Procurorul Marcel Sampetru si ofiterul Doru Blaj au fost audiati ca martori impotriva lor nefiind formulate acuze penale.
sâmbătă, 21 februarie 2009
BVB a alunecat odata cu bursele internationale
Titlurile BRD au pierdut ieri aproape 8,7%. Motivul:la nivel mondial, actiunile bancilor au scazut.
Bursa de Valori Bucuresti a scazut ieri trasa in jos de bursele internationale. BVB a scazut cu peste 1,5%, potrivit indicelui care arata tendinta generala a pietei. „Piata autohtona a fost influentata de scaderile de pe pietele externe. La contextul international se mai adauga si instabilitatea politica pe plan local”, afirma Laurentiu Popescu, de la casa de brokeraj Euro Invest Vision. Indicii bursieri din SUA au pierdut aproape 2%, iar cei din Asia aproape 3%. Iar indicii bursieri europeni erau in scadere cu circa 1,6% ieri-seara.
Dintre cele 48 de titluri tranzactionate ieri pe BVB, s-au depreciat 35. Indicele calculat in functie de evolutia celor mai lichide zece titluri a scazut cu 1,36% fata de ziua precedenta. Valoarea tranzactiilor a urcat la nivelul maxim din ultimele sapte sedinte: 84,1 milioane de lei, adica aproape 25 milioane de euro. Scaderile de ieri au redus capitalizarea bursiera la 22,91 miliarde de euro, fata de 23,07 miliarde cat era cu o zi inainte.
Investitorii vand actiunile bancilor
Pe 5 martie, BVB a scazut cu peste 5%. Cauza a fost tot scaderea generalizata a burselor internationale. Bursa autohtona a reactionat la deprecierea actiunilor de pe bursele internationale inca din ultima luna a lui februarie. Pe 5 martie, BVB a avut cea mai mare scadere.
Titlurile BRD si cele ale Bancii Carpatica au avut ieri printre cele mai mari scaderi. Actiunile BRD au pierdut aproape 8,7%, iar cele ale BCC au coborat cu 7,26%. „Pe pietele externe, cele mai scaderi au fost pe sectorul financiar, cu precadere pe sectorul bancar”, explica Nicu Grigoras, broker la Incercapital Invest.
Potrivit acestuia, scaderea titlurilor BRD cu aproape 9a poate fi explicata prin vanzarea unui numar foarte mare de actiuni: un milion de titluri, de scaderea cu aproape 3% a titlurilor bancii-mama - Societe Generale, si, nu in ultimul rand, a efectului de panica ce s-a propagat pe toate pietele. Iar aceasta in pofida faptului ca bancile romanesti nu au probleme similare cu cele din SUA. Bancile americane sunt afectate de evolutia pietei de credite ipotecare.
Chiar daca actiunile BRD si BCC au scazut, cele ale Bancii Transilvania nu au fost afectate de trendul scaderii de pe pietele intrernationale: cotatiile au stagnat la 1,08 lei pe unitate.
Monedele se depreciaza
Monedele tarilor din regiune s-au depreciat. Nici leul nu a rezistat pe pozitii fata de euro, iar aceasta din cauza cererii mari de valuta. Potrivit dealerilor, cererile mari de valuta au venit din partea unor investitori care nu si-au redus expunerile pe piata autohtona. Banca Nationala a Romaniei (BNR) a anuntat ieri un curs de referinta de 3,3810 lei pentru un euro, cu 0,77 bani mai mult decat ziua precedenta. La inchiderea sedintei de pe piata interbancara, euro a fost cotat la 3,3780-3,3800 lei, cu jumatate de ban mai mult decat cu o zi inainte.
Pe pietele internationale, yenul si-a intrerupt cresterea fata de dolar dupa ce a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimele trei luni. Aceasta deoarece investitorii au renuntat sa se imprumute in valuta japoneza pentru a finanta alte tranzactii, in contextul agitatiei pe pietele internationale de capi
Bursa de Valori Bucuresti a scazut ieri trasa in jos de bursele internationale. BVB a scazut cu peste 1,5%, potrivit indicelui care arata tendinta generala a pietei. „Piata autohtona a fost influentata de scaderile de pe pietele externe. La contextul international se mai adauga si instabilitatea politica pe plan local”, afirma Laurentiu Popescu, de la casa de brokeraj Euro Invest Vision. Indicii bursieri din SUA au pierdut aproape 2%, iar cei din Asia aproape 3%. Iar indicii bursieri europeni erau in scadere cu circa 1,6% ieri-seara.
Dintre cele 48 de titluri tranzactionate ieri pe BVB, s-au depreciat 35. Indicele calculat in functie de evolutia celor mai lichide zece titluri a scazut cu 1,36% fata de ziua precedenta. Valoarea tranzactiilor a urcat la nivelul maxim din ultimele sapte sedinte: 84,1 milioane de lei, adica aproape 25 milioane de euro. Scaderile de ieri au redus capitalizarea bursiera la 22,91 miliarde de euro, fata de 23,07 miliarde cat era cu o zi inainte.
Investitorii vand actiunile bancilor
Pe 5 martie, BVB a scazut cu peste 5%. Cauza a fost tot scaderea generalizata a burselor internationale. Bursa autohtona a reactionat la deprecierea actiunilor de pe bursele internationale inca din ultima luna a lui februarie. Pe 5 martie, BVB a avut cea mai mare scadere.
Titlurile BRD si cele ale Bancii Carpatica au avut ieri printre cele mai mari scaderi. Actiunile BRD au pierdut aproape 8,7%, iar cele ale BCC au coborat cu 7,26%. „Pe pietele externe, cele mai scaderi au fost pe sectorul financiar, cu precadere pe sectorul bancar”, explica Nicu Grigoras, broker la Incercapital Invest.
Potrivit acestuia, scaderea titlurilor BRD cu aproape 9a poate fi explicata prin vanzarea unui numar foarte mare de actiuni: un milion de titluri, de scaderea cu aproape 3% a titlurilor bancii-mama - Societe Generale, si, nu in ultimul rand, a efectului de panica ce s-a propagat pe toate pietele. Iar aceasta in pofida faptului ca bancile romanesti nu au probleme similare cu cele din SUA. Bancile americane sunt afectate de evolutia pietei de credite ipotecare.
Chiar daca actiunile BRD si BCC au scazut, cele ale Bancii Transilvania nu au fost afectate de trendul scaderii de pe pietele intrernationale: cotatiile au stagnat la 1,08 lei pe unitate.
Monedele se depreciaza
Monedele tarilor din regiune s-au depreciat. Nici leul nu a rezistat pe pozitii fata de euro, iar aceasta din cauza cererii mari de valuta. Potrivit dealerilor, cererile mari de valuta au venit din partea unor investitori care nu si-au redus expunerile pe piata autohtona. Banca Nationala a Romaniei (BNR) a anuntat ieri un curs de referinta de 3,3810 lei pentru un euro, cu 0,77 bani mai mult decat ziua precedenta. La inchiderea sedintei de pe piata interbancara, euro a fost cotat la 3,3780-3,3800 lei, cu jumatate de ban mai mult decat cu o zi inainte.
Pe pietele internationale, yenul si-a intrerupt cresterea fata de dolar dupa ce a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimele trei luni. Aceasta deoarece investitorii au renuntat sa se imprumute in valuta japoneza pentru a finanta alte tranzactii, in contextul agitatiei pe pietele internationale de capi
Statul subvenţionează cu 20% creditele pentru producţia agricolă
În 2007, statul va plăti 20% din creditele contractate de fermieri pentru susţinerea producţiei agricole, conform unui proiect de hotărâre de guvern avizat de Ministerul Agriculturii. Cuantumul sprijinului statului este cu 10% mai mare decât nivelul mediu al fondurilor publice aprobate pentru 2005 şi 2006.
Conform Legii creditului agricol pentru producţie, statul compensează creditele pentru producţia agricolă în sectoarele vegetal
şi zootehnic într-un procent care este aprobat anual de guvern. Cuantumul propus pentru acest an va compensa în totalitate costurile bancare - dobânda şi comisionul băncii -, astfel încât fermierii - fie ei persoane fizice sau juridice - nu vor avea de rambursat decât sumele împrumutate.
Ministrul agriculturii, Dan Motreanu, consideră că, pe lângă contribuţia la formarea clasei de mijloc la sate, un alt efect al stimulării creditelor de producţie va fi fiscalizarea activităţilor agricole. „Circa 30% din populaţia activă a ţării lucrează în agricultură. Cu toate acestea, contribuţia acestei ramuri la PIB este încă scăzută din cauza procentului mare de gospodării care produc doar pentru consumul propriu şi nu „intră" în zona agriculturii fiscalizate. Prin stimularea creditelor de producţie vom mări, implicit, şi numărul activităţilor fiscalizate", spune ministrul agriculturii.
În 2006, statul a plătit fermierilor care au contractat credite pentru producţie 34,5 milioane de lei, după 30,7 milioane lei plătiţi în 2005. Pentru 2007, în bugetul Ministerului Agriculturii sunt alocate 20 milioane de lei, dar suma ar putea fi suplimentată ulterior prin rectificări bugetare.
Conform Legii creditului agricol pentru producţie, statul compensează creditele pentru producţia agricolă în sectoarele vegetal
şi zootehnic într-un procent care este aprobat anual de guvern. Cuantumul propus pentru acest an va compensa în totalitate costurile bancare - dobânda şi comisionul băncii -, astfel încât fermierii - fie ei persoane fizice sau juridice - nu vor avea de rambursat decât sumele împrumutate.
Ministrul agriculturii, Dan Motreanu, consideră că, pe lângă contribuţia la formarea clasei de mijloc la sate, un alt efect al stimulării creditelor de producţie va fi fiscalizarea activităţilor agricole. „Circa 30% din populaţia activă a ţării lucrează în agricultură. Cu toate acestea, contribuţia acestei ramuri la PIB este încă scăzută din cauza procentului mare de gospodării care produc doar pentru consumul propriu şi nu „intră" în zona agriculturii fiscalizate. Prin stimularea creditelor de producţie vom mări, implicit, şi numărul activităţilor fiscalizate", spune ministrul agriculturii.
În 2006, statul a plătit fermierilor care au contractat credite pentru producţie 34,5 milioane de lei, după 30,7 milioane lei plătiţi în 2005. Pentru 2007, în bugetul Ministerului Agriculturii sunt alocate 20 milioane de lei, dar suma ar putea fi suplimentată ulterior prin rectificări bugetare.
Hibridul Hidro-Termica fierbe in eprubeta
indicatul Hidrosind al salariatilor companiei Hidroelectrica a solicitat presedintelui Basescu, CSAT si mai multor institutii anularea proiectului Ministerului Economiei privind restructurarea Termoelectrica si fuziunea cu Hidroelectrica.
"Am trimis petitii catre presedintele Romaniei, Consiliul Suprem de Aparare al Tarii (CSAT), premierul Tariceanu, mai multe ministere si partide politice si le-am cerut sa stopeze proiectul de Ordonanta de Urgenta (OUG) privind stergerea unor datorii ale Termoelectrica si fuziunea unor termocentrale cu Hidroelectrica", a declarat, ieri, presedintele Hidrosind, Ilie Rosu, intr-o conferinta de presa. Proiectul de OUG prevede disparitia Termoelectrica, unele dintre termocentrale urmand sa devina producatori independenti de energie
, patru centrale termoelectrice (Paroseni, Braila, Borzesti si Doicesti, practic, termocentralele care produc cea mai scumpa energie) urmand sa fuzioneze cu Hidroelectrica. "Prin absorbtia unei parti a Termoelectrica gradul de indatorare a Hidroelectrica creste, ratingul societatii are de suferit, iar listarea la bursa a companiei, daca acest lucru va mai fi posibil, se va face in conditii defavorabile pentru Hidroelectrica si pentru economia romaneasca", a spus Rosu.
Potrivit acestuia, o data cu modificarea structurii companiei Hidroelectrica, organismele financiare care au creditat societatea vor solicita executarea garantiilor de stat pentru creditele cu garantie suverana, rambursarea integrala anticipata a creditelor bancare fara garantie guvernamentala prin blocarea conturilor, sistarea sau incetinirea lucrarilor de investitii si modernizare aflate in curs de de finalizare. "Aceste implicatii pot conduce la un efort financiar de circa 500 milioane euro in acest an si intrarea in incapacitate de plata a Hidroelectrica sau subventionarea de la buget, daca se doreste continuarea activitatii in domeniul hidro", a mentionat liderul sindical.
Totodata, reprezentantii Hidrosind considera ca termenul pana la care proiectul de act normativ se afla in dezbatere publica (n.r.-16 martie) este prea scurt. "Proiectul de OUG ar trebui sa fie pus in dezbatere publica numai dupa ce va fi finalizata strategia energetica. Nu ne opunem stergerii datoriilor Termoelectrica, dar credem ca exista alte solutii pentru continuarea activitatii la termocentrale decat fuziunea cu Hidroelectrica", a mai spus Ilie Rosu. Printre solutiile enuntate se regasesc preluarea sucursalelor termo de catre autoritatile locale sau privatizarea.
"Vom recurge la toate formele de lupta sindicala pentru a opri aceasta incercare a Ministerului Economiei de subminare a economiei nationale si solicitam discutarea in regim de urgenta in cadrul CSAT a strategiei si politicii energetice nationale", au mai spus liderii sindicatului Hidrosind.
"Hidroelectrica detine un rol primordial in strategia energetica a Romaniei. Ministerul nu va face nimic care sa afecteze stabilitatea sistemului
energetic national", a declarat ministrul Economiei, Varujan Vosganian.
"Am trimis petitii catre presedintele Romaniei, Consiliul Suprem de Aparare al Tarii (CSAT), premierul Tariceanu, mai multe ministere si partide politice si le-am cerut sa stopeze proiectul de Ordonanta de Urgenta (OUG) privind stergerea unor datorii ale Termoelectrica si fuziunea unor termocentrale cu Hidroelectrica", a declarat, ieri, presedintele Hidrosind, Ilie Rosu, intr-o conferinta de presa. Proiectul de OUG prevede disparitia Termoelectrica, unele dintre termocentrale urmand sa devina producatori independenti de energie
, patru centrale termoelectrice (Paroseni, Braila, Borzesti si Doicesti, practic, termocentralele care produc cea mai scumpa energie) urmand sa fuzioneze cu Hidroelectrica. "Prin absorbtia unei parti a Termoelectrica gradul de indatorare a Hidroelectrica creste, ratingul societatii are de suferit, iar listarea la bursa a companiei, daca acest lucru va mai fi posibil, se va face in conditii defavorabile pentru Hidroelectrica si pentru economia romaneasca", a spus Rosu.
Potrivit acestuia, o data cu modificarea structurii companiei Hidroelectrica, organismele financiare care au creditat societatea vor solicita executarea garantiilor de stat pentru creditele cu garantie suverana, rambursarea integrala anticipata a creditelor bancare fara garantie guvernamentala prin blocarea conturilor, sistarea sau incetinirea lucrarilor de investitii si modernizare aflate in curs de de finalizare. "Aceste implicatii pot conduce la un efort financiar de circa 500 milioane euro in acest an si intrarea in incapacitate de plata a Hidroelectrica sau subventionarea de la buget, daca se doreste continuarea activitatii in domeniul hidro", a mentionat liderul sindical.
Totodata, reprezentantii Hidrosind considera ca termenul pana la care proiectul de act normativ se afla in dezbatere publica (n.r.-16 martie) este prea scurt. "Proiectul de OUG ar trebui sa fie pus in dezbatere publica numai dupa ce va fi finalizata strategia energetica. Nu ne opunem stergerii datoriilor Termoelectrica, dar credem ca exista alte solutii pentru continuarea activitatii la termocentrale decat fuziunea cu Hidroelectrica", a mai spus Ilie Rosu. Printre solutiile enuntate se regasesc preluarea sucursalelor termo de catre autoritatile locale sau privatizarea.
"Vom recurge la toate formele de lupta sindicala pentru a opri aceasta incercare a Ministerului Economiei de subminare a economiei nationale si solicitam discutarea in regim de urgenta in cadrul CSAT a strategiei si politicii energetice nationale", au mai spus liderii sindicatului Hidrosind.
"Hidroelectrica detine un rol primordial in strategia energetica a Romaniei. Ministerul nu va face nimic care sa afecteze stabilitatea sistemului
energetic national", a declarat ministrul Economiei, Varujan Vosganian.
Drumul către faliment se aglomerează
Numărul falimentelor a crescut vertiginos anul trecut în comparaţie cu 2005, iar ritmul se va menţine, cel mai probabil, şi în 2007.
Până în vara anului trecut, familia lui Ştefan Popescu trăia cu banii aduşi de micul magazin pe care îl deţinea la parterul unui bloc din zona 13 Septembrie din Capitală. Dacă în anii ‘90 afacerea mergea strună, deschiderea primelor hipermarketuri a început să schimbe obiceiurile de cumpărături ale oamenilor din cartier. „Îi vedeam descărcând din maşini pungile de la Carrefour sau Cora şi ştiam că n-o să mai treacă pe la mine decât în situaţii de urgenţă“, spune bărbatul. Însă ceea ce a îngropat definitiv afacerea a fost construcţia unui supermarket sub marca Primăvara în imediata apropiere a magazinului.
„După aceea am intrat, aşa, într-un fel de cerc vicios. Nu mai puteam avea marfă prea variată, pentru că nu se vindea şi însemna să-mi blochez banii sau chiar să-i pierd, în caz că expira, iar cumpărătorii plecau nemulţumiţi că nu găseau ce le trebuia şi mulţi dintre ei nici nu se mai întorceau a doua oară. Am început să avem datorii şi probleme cu furnizorii, aşa că, atunci când a venit vacanţa şi nu i-am mai avut de clienţi nici pe elevii de la liceul din apropiere, am decis să lichidăm“, povesteşte Ştefan Popescu.
Firma sa este doar una din cele peste 3.800 de companii activând în comerţ care erau în stare de faliment la sfârşitul anului trecut, conform unui studiu realizat de Coface România. De altfel, afacerile din retail, respectiv comerţ angro şi distribuţie ocupă primele două locuri ale clasamentului falimentelor pe sectoare ale economiei şi reprezintă şi aproape 37% din numărul total de 10.431 de cazuri. Mai mult, ponderea comerţului cu amănuntul în totalul falimentelor a crescut cu 6,25 de puncte procentuale faţă de 2005. Urmează în top, cu 13,5% din total, companii din agricultură, şi, cu 10,9%, firme din industria alimentară şi a băuturilor. Au fost incluse în această statistică firmele care se află în reorganizare judiciară, firmele pentru care s-a deschis procedura de faliment în 2006, firmele care aveau o procedură de faliment pe rol (cazuri deschise înainte de 2006) şi firme pentru care s-a închis procedura de faliment din lipsă de active.
În cazul primelor patru domenii din top explicaţiile sunt destul de simple: comercianţii locali trebuie să facă faţă concurenţei reţelelor străine, afacerile din agricultură sunt, prin definiţie, riscante, iar industria alimentară a trebuit să se adapteze noilor cerinţe dictate de aderarea la UE. Însă pe poziţia a cincea a clasamentului insolvenţelor se află, surprinzător, falimentele din construcţii. „Acest sector ocupa poziţia a zecea în 2005. Cu toate că îşi continuă ascensiunea din ultimii ani şi atrage un grad ridicat de investiţii, domeniul rămâne unul riscant, unde plăţile se fac cu dificultate“, afirmă Cristian Ionescu, managing director Coface România. El spune că cel mai mult au de suferit distribuitorii de materiale de construcţii mici şi mijlocii.
Tot mai multe firme se declară în incapacitate
Faţă de anul precedent, mai arată specialiştii Coface, numărul companiilor în reorganizare judiciară a crescut cu 22,5% (de la 1.326 la 1.625), iar al celor în faliment cu nu mai puţin de 45% (de la 3.171 la 4.604), cu menţiunea că sunt cuprinse aici firmele aflate strict in faza de faliment (nu şi cele în dizolvare, lichidare sau radiere).
În ceea ce priveşte distribuţia teritorială a falimentelor, circa 48% din acestea s-au înregistrat în zona de sud a ţării. Şi în clasamentul falimentelor raportate la numărul de locuitori distribuţia este clară: şapte din primele zece judeţe fac parte din regiunile de dezvoltare din sudul ţării. Aproape o cincime (18%) din companiile care erau insolvente anul trecut aveau sediul în Bucureşti. „Acest lucru este explicabil prin faptul că Bucureştiul este cea mai dezvoltată regiune economică a României, iar numărul firmelor înregistrate aici este mult mai mare comparativ cu restul ţării“, spune Cristian Ionescu.
Proceduri mai simple pentru companiile în dificultate
Anul trecut nu a adus numai o creştere a cazurilor de falimente, ci a fost marcat şi de intrarea în vigoare a legii privind procedura insolvenţei şi de publicarea primelor numere din „Buletinul Procedurilor de Insolvenţă“, un fel de „Monitorul Oficial“ al domeniului. „Ca element de noutate, apariţia acestuia conduce la desfăşurarea mai rapidă a procedurii insolvenţei, în condiţiile în care termenele acordate de instanţe sunt mai scurte şi se elimină viciile de procedură care aveau drept cauză modalitatea de comunicare a actelor de procedură participanţilor la dosar. În acelaşi timp
, se asigură un acces mai facil la actele de procedură“, explică Valentina Burdescu de la Direcţia Elaborarea Buletinului Procedurilor de Insolvenţă din cadrul ONRC.
Viitorul apropiat se anunţă destul de tumultuos. „Prevedem că ritmul de creştere a numărului de companii declarate insolvente se va menţine ridicat, la cel puţin acelaşi nivel din 2006, când a fost de peste 45%“, crede Cristian Ionescu. Alţi analişti, însă, cred că ar putea fi vorba tot de o criză falsă, ca în cazul anunţatei creşteri vertiginoase a preţurilor, de exemplu. „O parte dintre firme vor fi desfiinţate, desigur, dar asta se întâmpla şi înainte şi se va întâmpla şi peste zece ani. Va fi vorba, în cele mai multe situaţii, de «dispariţii» pur şi simplu administrative ale unor companii, care de fapt nu funcţionau sau funcţionau foarte puţin. Nu cred că vom vedea patroni disperaţi aruncându-se pe geam“, consideră directorul executiv al Societăţii Academice din România, Sorin Ioniţă.
Preşedintele Grupului de Economie Aplicată, Liviu Voinea, crede că cel mai important pentru economie este ca numărul firmelor desfiinţate să fie mai mic decât cel al companiilor nou-înfiinţate. „Oricum, în general este vorba de ieşiri «calme» de pe piaţă, sunt puţine cazurile dramatice“, afirmă Voinea.
Creşterea continuă
«Prevedem că ritmul de creştere a numărului de companii declarate insolvente în România se va menţine ridicat şi în cursul acestui an, la cel puţin acelaşi nivel din 2006, când a fost de peste 45%.»
Cristian Ionescu, managing director Coface România
Reţetele de insolvenţă conţin ingrediente diverse
Concurenţa acerbă şi neseriozitatea partenerilor – principalele motive invocate atunci când vine vorba să explici de ce ai ajuns insolvabil.
La fabrica de ţesături din lână Pobac SA din Bacău, telefonul sună în gol. Într-un târziu, răspunde cineva. O voce de femeie, parţial intrigată, parţial amuzată de interesul pe care îl trezeşte o firmă complet moartă. „Doar eu am rămas aici, să lichidez stocul. Înainte, erau cam 260-270 de angajaţi, dar nu am mai făcut faţă pe piaţă şi… asta e“, spune ea. Presa locală zice altceva: compania a fost victima unor maşinaţiuni venind din partea propriei conduceri şi vizând clădirile şi terenurile deţinute. Ideea este că 72 de creditori aşteaptă la rând pentru a-şi recupera banii.
Alte firme, ceva mai norocoase, au reuşit să rămână în picioare, cel puţin pentru moment. „Suntem în reorganizare, avem un plan aprobat pentru o perioadă de doi ani, timp în care trebuie să ne achităm toate datoriile“, spune Elena Goleanu, contabilul-şef al Perla Construct SA din Slănic Moldova. Ea explică situaţia dificilă în care se găseşte societatea prin neseriozitatea unora dintre clienţi, care au întârziat nepermis de mult plăţile. „Însă, în ciuda problemelor, eu cred că avem şanse de redresare“, afirmă ea.
Şi numele grele se pot prăbuşi
Unul dintre cele mai celebre cazuri de faliment din România a fost, însă, cel al lanţului de retail Univers’all. Criza a început în urmă cu un an, iar spre sfârşitul lui 2006 au început să se închidă, unul câte unul, cele 14 magazine (hipermarketuri, supermarketuri şi magazine de proximitate) pe care reţeaua le deţinea în mai multe oraşe din ţară (printre care Sibiu, Constanţa, Târgu Mureş, Iaşi, Suceava şi Bucureşti). Apoi, unităţile închise au început să fie vândute, totul pentru a putea plăti datoriile scadente către furnizori, care se cifrau, la începutul lunii noiembrie 2006, la circa 13 milioane de euro. Cum banii obţinuţi nu aveau cum să fie suficienţi, 80 de creditori au cerut, în instanţă, falimentul companiei. Printre ei, nume grele, cum ar fi Quadrant-Amroq Beverages (QAB), producătorul Pepsi în România. Deschiderea procedurii a fost aprobată pe 12 ianuarie.
Răzvan Petrovici, proprietarul lanţului falimentar, a declarat în mai multe rânduri că firma sa nu a reuşit să facă faţă concurenţei extrem de puternice exercitate de reţelele comerciale străine. Specialiştii au identificat, însă, şi o serie de greşeli de management, cum ar fi lipsa unui concept clar de magazin sau fluctuaţiile mari de la vârful companiei. Până la urmă, Petrovici a reuşit să rămână în posesia celui mai valoros magazin, situat în Piaţa Unirii din Capitală. Spaţiul a fost închiriat recent celor de la Carrefour, adică exact concurenţei străine „acuzate“ că a dus la prăbuşirea afacerii.
Până în vara anului trecut, familia lui Ştefan Popescu trăia cu banii aduşi de micul magazin pe care îl deţinea la parterul unui bloc din zona 13 Septembrie din Capitală. Dacă în anii ‘90 afacerea mergea strună, deschiderea primelor hipermarketuri a început să schimbe obiceiurile de cumpărături ale oamenilor din cartier. „Îi vedeam descărcând din maşini pungile de la Carrefour sau Cora şi ştiam că n-o să mai treacă pe la mine decât în situaţii de urgenţă“, spune bărbatul. Însă ceea ce a îngropat definitiv afacerea a fost construcţia unui supermarket sub marca Primăvara în imediata apropiere a magazinului.
„După aceea am intrat, aşa, într-un fel de cerc vicios. Nu mai puteam avea marfă prea variată, pentru că nu se vindea şi însemna să-mi blochez banii sau chiar să-i pierd, în caz că expira, iar cumpărătorii plecau nemulţumiţi că nu găseau ce le trebuia şi mulţi dintre ei nici nu se mai întorceau a doua oară. Am început să avem datorii şi probleme cu furnizorii, aşa că, atunci când a venit vacanţa şi nu i-am mai avut de clienţi nici pe elevii de la liceul din apropiere, am decis să lichidăm“, povesteşte Ştefan Popescu.
Firma sa este doar una din cele peste 3.800 de companii activând în comerţ care erau în stare de faliment la sfârşitul anului trecut, conform unui studiu realizat de Coface România. De altfel, afacerile din retail, respectiv comerţ angro şi distribuţie ocupă primele două locuri ale clasamentului falimentelor pe sectoare ale economiei şi reprezintă şi aproape 37% din numărul total de 10.431 de cazuri. Mai mult, ponderea comerţului cu amănuntul în totalul falimentelor a crescut cu 6,25 de puncte procentuale faţă de 2005. Urmează în top, cu 13,5% din total, companii din agricultură, şi, cu 10,9%, firme din industria alimentară şi a băuturilor. Au fost incluse în această statistică firmele care se află în reorganizare judiciară, firmele pentru care s-a deschis procedura de faliment în 2006, firmele care aveau o procedură de faliment pe rol (cazuri deschise înainte de 2006) şi firme pentru care s-a închis procedura de faliment din lipsă de active.
În cazul primelor patru domenii din top explicaţiile sunt destul de simple: comercianţii locali trebuie să facă faţă concurenţei reţelelor străine, afacerile din agricultură sunt, prin definiţie, riscante, iar industria alimentară a trebuit să se adapteze noilor cerinţe dictate de aderarea la UE. Însă pe poziţia a cincea a clasamentului insolvenţelor se află, surprinzător, falimentele din construcţii. „Acest sector ocupa poziţia a zecea în 2005. Cu toate că îşi continuă ascensiunea din ultimii ani şi atrage un grad ridicat de investiţii, domeniul rămâne unul riscant, unde plăţile se fac cu dificultate“, afirmă Cristian Ionescu, managing director Coface România. El spune că cel mai mult au de suferit distribuitorii de materiale de construcţii mici şi mijlocii.
Tot mai multe firme se declară în incapacitate
Faţă de anul precedent, mai arată specialiştii Coface, numărul companiilor în reorganizare judiciară a crescut cu 22,5% (de la 1.326 la 1.625), iar al celor în faliment cu nu mai puţin de 45% (de la 3.171 la 4.604), cu menţiunea că sunt cuprinse aici firmele aflate strict in faza de faliment (nu şi cele în dizolvare, lichidare sau radiere).
În ceea ce priveşte distribuţia teritorială a falimentelor, circa 48% din acestea s-au înregistrat în zona de sud a ţării. Şi în clasamentul falimentelor raportate la numărul de locuitori distribuţia este clară: şapte din primele zece judeţe fac parte din regiunile de dezvoltare din sudul ţării. Aproape o cincime (18%) din companiile care erau insolvente anul trecut aveau sediul în Bucureşti. „Acest lucru este explicabil prin faptul că Bucureştiul este cea mai dezvoltată regiune economică a României, iar numărul firmelor înregistrate aici este mult mai mare comparativ cu restul ţării“, spune Cristian Ionescu.
Proceduri mai simple pentru companiile în dificultate
Anul trecut nu a adus numai o creştere a cazurilor de falimente, ci a fost marcat şi de intrarea în vigoare a legii privind procedura insolvenţei şi de publicarea primelor numere din „Buletinul Procedurilor de Insolvenţă“, un fel de „Monitorul Oficial“ al domeniului. „Ca element de noutate, apariţia acestuia conduce la desfăşurarea mai rapidă a procedurii insolvenţei, în condiţiile în care termenele acordate de instanţe sunt mai scurte şi se elimină viciile de procedură care aveau drept cauză modalitatea de comunicare a actelor de procedură participanţilor la dosar. În acelaşi timp
, se asigură un acces mai facil la actele de procedură“, explică Valentina Burdescu de la Direcţia Elaborarea Buletinului Procedurilor de Insolvenţă din cadrul ONRC.
Viitorul apropiat se anunţă destul de tumultuos. „Prevedem că ritmul de creştere a numărului de companii declarate insolvente se va menţine ridicat, la cel puţin acelaşi nivel din 2006, când a fost de peste 45%“, crede Cristian Ionescu. Alţi analişti, însă, cred că ar putea fi vorba tot de o criză falsă, ca în cazul anunţatei creşteri vertiginoase a preţurilor, de exemplu. „O parte dintre firme vor fi desfiinţate, desigur, dar asta se întâmpla şi înainte şi se va întâmpla şi peste zece ani. Va fi vorba, în cele mai multe situaţii, de «dispariţii» pur şi simplu administrative ale unor companii, care de fapt nu funcţionau sau funcţionau foarte puţin. Nu cred că vom vedea patroni disperaţi aruncându-se pe geam“, consideră directorul executiv al Societăţii Academice din România, Sorin Ioniţă.
Preşedintele Grupului de Economie Aplicată, Liviu Voinea, crede că cel mai important pentru economie este ca numărul firmelor desfiinţate să fie mai mic decât cel al companiilor nou-înfiinţate. „Oricum, în general este vorba de ieşiri «calme» de pe piaţă, sunt puţine cazurile dramatice“, afirmă Voinea.
Creşterea continuă
«Prevedem că ritmul de creştere a numărului de companii declarate insolvente în România se va menţine ridicat şi în cursul acestui an, la cel puţin acelaşi nivel din 2006, când a fost de peste 45%.»
Cristian Ionescu, managing director Coface România
Reţetele de insolvenţă conţin ingrediente diverse
Concurenţa acerbă şi neseriozitatea partenerilor – principalele motive invocate atunci când vine vorba să explici de ce ai ajuns insolvabil.
La fabrica de ţesături din lână Pobac SA din Bacău, telefonul sună în gol. Într-un târziu, răspunde cineva. O voce de femeie, parţial intrigată, parţial amuzată de interesul pe care îl trezeşte o firmă complet moartă. „Doar eu am rămas aici, să lichidez stocul. Înainte, erau cam 260-270 de angajaţi, dar nu am mai făcut faţă pe piaţă şi… asta e“, spune ea. Presa locală zice altceva: compania a fost victima unor maşinaţiuni venind din partea propriei conduceri şi vizând clădirile şi terenurile deţinute. Ideea este că 72 de creditori aşteaptă la rând pentru a-şi recupera banii.
Alte firme, ceva mai norocoase, au reuşit să rămână în picioare, cel puţin pentru moment. „Suntem în reorganizare, avem un plan aprobat pentru o perioadă de doi ani, timp în care trebuie să ne achităm toate datoriile“, spune Elena Goleanu, contabilul-şef al Perla Construct SA din Slănic Moldova. Ea explică situaţia dificilă în care se găseşte societatea prin neseriozitatea unora dintre clienţi, care au întârziat nepermis de mult plăţile. „Însă, în ciuda problemelor, eu cred că avem şanse de redresare“, afirmă ea.
Şi numele grele se pot prăbuşi
Unul dintre cele mai celebre cazuri de faliment din România a fost, însă, cel al lanţului de retail Univers’all. Criza a început în urmă cu un an, iar spre sfârşitul lui 2006 au început să se închidă, unul câte unul, cele 14 magazine (hipermarketuri, supermarketuri şi magazine de proximitate) pe care reţeaua le deţinea în mai multe oraşe din ţară (printre care Sibiu, Constanţa, Târgu Mureş, Iaşi, Suceava şi Bucureşti). Apoi, unităţile închise au început să fie vândute, totul pentru a putea plăti datoriile scadente către furnizori, care se cifrau, la începutul lunii noiembrie 2006, la circa 13 milioane de euro. Cum banii obţinuţi nu aveau cum să fie suficienţi, 80 de creditori au cerut, în instanţă, falimentul companiei. Printre ei, nume grele, cum ar fi Quadrant-Amroq Beverages (QAB), producătorul Pepsi în România. Deschiderea procedurii a fost aprobată pe 12 ianuarie.
Răzvan Petrovici, proprietarul lanţului falimentar, a declarat în mai multe rânduri că firma sa nu a reuşit să facă faţă concurenţei extrem de puternice exercitate de reţelele comerciale străine. Specialiştii au identificat, însă, şi o serie de greşeli de management, cum ar fi lipsa unui concept clar de magazin sau fluctuaţiile mari de la vârful companiei. Până la urmă, Petrovici a reuşit să rămână în posesia celui mai valoros magazin, situat în Piaţa Unirii din Capitală. Spaţiul a fost închiriat recent celor de la Carrefour, adică exact concurenţei străine „acuzate“ că a dus la prăbuşirea afacerii.
Investitori de 9 euro
Romanii nu-si dau banii pe mana fondurilor mutuale
Doar 0,36% dintre romani isi plaseaza banii in unitati de fond
In tarile vecine, investitiile se ridica la 300-500 euro/locuitor
Pentru investitorii deja existenti, dar si pentru cei care se gandesc sa investeasca in unitati de fond, este necesar sa stie ce are de oferit un fond de investitii.
Investitiile in fonduri sunt inca la un nivel redus, iar numarul investitorilor este foarte mic in comparatie cu tarile mai dezvoltate. In prezent, doar 0,36% dintre romani isi plaseaza banii in unitati de fond. "Ponderea investitiilor in fonduri din Produsul
Intern Brut era in decembrie de 0,2% in Romania, in timp
ce in Ungaria ajungea la 5,5%, in Slovacia la 5%, iar in Polonia si Germania ajungea la 6,9% si, respectiv, 11% din PIB", a declarat Adrian Tudose, director executiv al Uniunii Nationale a Organismelor de Plasament Colectiv. In 2006, Produsul Intern Brut al Romaniei a crescut cu 8% si a ajuns la 97 de miliarde de euro.
"Totalul activelor gestionate de societatile de asset management din Romania se cifra la nivelul de 199 milioane euro, la sfarsitul lunii februarie 2007, nivel ce reprezinta o investitie de aproximativ 9 euro/locuitor, nivel extrem de scazut chiar si in raport cu celelate tari din estul Europei", a declarat Madalin Serbanescu, director marketing
Certinvest.
Conform reprezentantilor companiilor de asset management, in tarile invecinate, investitiile se ridica la 300-500 de euro/locuitor, ca sa nu mai vorbim de valori de 21.000 euro/locuitor in Franta sau 42.000 de euro pe cap de locuitor in SUA.
Subscrieri de 616,7 lei/investitor in februarie
Cei 78.649 de investitori existenti la sfarsitul lunii februarie au subscris, in ultima luna, 48,5 milioane de lei, in cele 33 de fonduri mutuale existente, cea mai mare pondere intrand in unitatile fondurilor de actiuni, unde subscrierile au ajuns la 18,75 milioane de lei, conform datelor UNOPC.
Pe parcursul lunii februarie 2007, subscrierile au ajuns la 616,7 lei/investitor, insa intrarile nete de capital au avut un flux negativ, fiind depasite de nivelul rascumpararilor. Intrarile nete de capital au ajuns la sfarsitul lunii februarie la minus 0,45 milioane de lei. Acest lucru s-a intamplat in special din cauza scaderilor care au caracterizat Bursa de Valori in ultima perioada, influentata de evolutiile burselor externe.
Indicele fondurilor mutuale a scazut cu 0,77% in februarie
"Profilul investitorului in fondurile mutuale este extrem de apropiat de profilul investitorului in depozite bancare. De fapt de la scaderea dobanzii depozitelor bancare, clientii au inceput sa caute modalitati mai avantajoase de investitie, fapt care a contribuit direct la cresterea pietei fondurilor in 2006", a mai spus Serbanescu.
Fondul mutual implica riscuri mai mari, fata de un depozit bancar, nimeni neputand garanta ca investitiile facute se vor intoarce cu un profit considerabil. Comparativ cu o rata a inflatiei de doar 0,04% in luna februarie si de 3,81% pe ultimele 12 luni, indicele fondurilor mutuale a inregistrat in luna februarie o depreciere de 0,77%. In anul 2007, IFM a cunoscut o apreciere de 3,61%, iar fata de perioada similara a anului precedent, indicele s-a apreciat cu 11,42%. "Evolutia indicelui fondurilor mutuale pe ultimii 3 ani a fost ascendenta, inregistrand o apreciere de 66,50%. Trebuie precizat si faptul ca in ultimele 12 luni, moneda nationala s-a apreciat fata de moneda euro cu 2,5%", transmite UNOPC. Daca privim evolutia pietei bursiere din aceasta luna, vom constata ca are destule asemanari cu februarie 2006, in sensul ca ambele au fost niste luni in care actiunile tranzactionate au suferit corectii, iar aceste corectii s-au regasit atunci si se regasesc si acum, in randamentele obtinute de fondurile deschise de investitii, cu precadere cele diversificate si cele de actiuni.
Doar 0,36% dintre romani isi plaseaza banii in unitati de fond
In tarile vecine, investitiile se ridica la 300-500 euro/locuitor
Pentru investitorii deja existenti, dar si pentru cei care se gandesc sa investeasca in unitati de fond, este necesar sa stie ce are de oferit un fond de investitii.
Investitiile in fonduri sunt inca la un nivel redus, iar numarul investitorilor este foarte mic in comparatie cu tarile mai dezvoltate. In prezent, doar 0,36% dintre romani isi plaseaza banii in unitati de fond. "Ponderea investitiilor in fonduri din Produsul
Intern Brut era in decembrie de 0,2% in Romania, in timp
ce in Ungaria ajungea la 5,5%, in Slovacia la 5%, iar in Polonia si Germania ajungea la 6,9% si, respectiv, 11% din PIB", a declarat Adrian Tudose, director executiv al Uniunii Nationale a Organismelor de Plasament Colectiv. In 2006, Produsul Intern Brut al Romaniei a crescut cu 8% si a ajuns la 97 de miliarde de euro.
"Totalul activelor gestionate de societatile de asset management din Romania se cifra la nivelul de 199 milioane euro, la sfarsitul lunii februarie 2007, nivel ce reprezinta o investitie de aproximativ 9 euro/locuitor, nivel extrem de scazut chiar si in raport cu celelate tari din estul Europei", a declarat Madalin Serbanescu, director marketing
Certinvest.
Conform reprezentantilor companiilor de asset management, in tarile invecinate, investitiile se ridica la 300-500 de euro/locuitor, ca sa nu mai vorbim de valori de 21.000 euro/locuitor in Franta sau 42.000 de euro pe cap de locuitor in SUA.
Subscrieri de 616,7 lei/investitor in februarie
Cei 78.649 de investitori existenti la sfarsitul lunii februarie au subscris, in ultima luna, 48,5 milioane de lei, in cele 33 de fonduri mutuale existente, cea mai mare pondere intrand in unitatile fondurilor de actiuni, unde subscrierile au ajuns la 18,75 milioane de lei, conform datelor UNOPC.
Pe parcursul lunii februarie 2007, subscrierile au ajuns la 616,7 lei/investitor, insa intrarile nete de capital au avut un flux negativ, fiind depasite de nivelul rascumpararilor. Intrarile nete de capital au ajuns la sfarsitul lunii februarie la minus 0,45 milioane de lei. Acest lucru s-a intamplat in special din cauza scaderilor care au caracterizat Bursa de Valori in ultima perioada, influentata de evolutiile burselor externe.
Indicele fondurilor mutuale a scazut cu 0,77% in februarie
"Profilul investitorului in fondurile mutuale este extrem de apropiat de profilul investitorului in depozite bancare. De fapt de la scaderea dobanzii depozitelor bancare, clientii au inceput sa caute modalitati mai avantajoase de investitie, fapt care a contribuit direct la cresterea pietei fondurilor in 2006", a mai spus Serbanescu.
Fondul mutual implica riscuri mai mari, fata de un depozit bancar, nimeni neputand garanta ca investitiile facute se vor intoarce cu un profit considerabil. Comparativ cu o rata a inflatiei de doar 0,04% in luna februarie si de 3,81% pe ultimele 12 luni, indicele fondurilor mutuale a inregistrat in luna februarie o depreciere de 0,77%. In anul 2007, IFM a cunoscut o apreciere de 3,61%, iar fata de perioada similara a anului precedent, indicele s-a apreciat cu 11,42%. "Evolutia indicelui fondurilor mutuale pe ultimii 3 ani a fost ascendenta, inregistrand o apreciere de 66,50%. Trebuie precizat si faptul ca in ultimele 12 luni, moneda nationala s-a apreciat fata de moneda euro cu 2,5%", transmite UNOPC. Daca privim evolutia pietei bursiere din aceasta luna, vom constata ca are destule asemanari cu februarie 2006, in sensul ca ambele au fost niste luni in care actiunile tranzactionate au suferit corectii, iar aceste corectii s-au regasit atunci si se regasesc si acum, in randamentele obtinute de fondurile deschise de investitii, cu precadere cele diversificate si cele de actiuni.
Fara mila
Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti“, e un proverb al carui sens il descopera Traian Basescu in aceste zile. Culmea este ca tot ceea ce i se intimpla i se trage de la doi parteneri vechi: Radu Vasile si Calin Popescu Tariceanu. Doi premieri luati in brate la un moment dat de Basescu.
Putina lume isi mai aduce aminte ca actualul impas constitutional, in care un premier si un presedinte, care nu se suporta reciproc, trebuie sa convietuiasca silit, este cauzat de episodul Radu Vasile. Fostul premier taranist, bun prieten cu Traian Basescu, a fost la vremea lui considerat victima presedintelui de atunci. Momentul revocarii din functie aproape l-a intrecut pe cel al lui Petre Roman, si el o victima a unui presedinte suparat.
PD a fost, la vremea modificarii Constitutiei, unul dintre sustinatorii amendamentului conform caruia presedintele nu are voie sa il revoce din functie pe primul-ministru, marcati fiind de experienta Radu Vasile. Intre timp
, cu ajutorul nepretuit al presedintelui Basescu, Calin Popescu Tariceanu a devenit prim-ministru si beneficiaza din plin de protectia oferita de Constitutie. Adevarata putere este detinuta acum de Tariceanu, care nu se teme decit de Parlament. Iar Parla-mentul, ca orice structura in care voturile se negociaza, poate fi manipulat. Sau poate fi luat aliat, cind interesele sint convergente. Exact asta se intimpla acum. Sintem martorii momentului in care Legislativul isi schimba fata de la o zi la alta, in care majoritatile se dizolva si se recompun, dupa reguli numai de politicieni stiute. Dupa cum se prefigureaza, vom avea in scurt timp un Parlament mutant, fara nici o legatura cu rezultatul alegerilor si nici cu optiunile actuale indicate in barometrele de opinie. Practic, politicienii isi construiesc o lume a lor, in care dispretul fata de electorat este motorul tuturor misca-rilor. In timpul acesta, presedintele-jucator risca sa stea pe margine o repriza, fara nici un drept de apel.
Scenariile dezvoltate sint de-a dreptul uluitoare si arata ca nu mai exista nici o sansa pentru clasa politica actuala. Calin Popescu Tariceanu le arata usa ministrilor PD. Obstacolul Basescu este ocolit cu grija. Actualul prim-ministru urmeaza sa vina in Parlament cu un Cabinet modificat politic, pentru care a negociat sprijin in Legislativ. O miscare magistrala din punctul de vedere al autorilor, malefica din perspectiva democratica, perfect constitutionala din punctul de vedere al legii fundamentale. O miscare fara mila. In felul acesta, noua majoritate, PNL, PSD, PC, UDMR si poate PRM, va demonstra ca suspendarea presedintelui e floare la ureche. Culmea este ca, si daca se va intoarce invingator din confruntarea cu electoratul, Basescu va trebui sa convietuiasca, impotriva vointei sale, cu aceasta noua majoritate. Cu alte cuvinte, dupa ce a fugit acum doi ani de o majoritate pe care nu o voia, acum primeste una cu de-a sila. Si e mai rea ca-n orice cosmar prezidential.
Este greu de spus ce se poate intimpla pe termen lung, cine cistiga. Un lucru e clar. Creste tot mai mult partidul lui Becali. Intr-un fel, reactia populatiei este cam aceeasi din timpul guvernarii CDR. In fata agresiunii politice, care rastoarna repere si arunca democratia in blocaj, oamenii isi cauta puncte fixe. De regula astea se regasesc in valorile fundamentale umane: familie, religie. Sint refugii in care electoratul se retrage de fiecare data incercind sa le conserve, ca pe o ultima reduta. In acelasi timp, cresc nevoia de dreptate si tendinta de nationalism, care presupun, pina la urma, intoleranta la tot ce agreseaza spatiul vital al electoratului. Asa se face ca, insumate, cele doua partide, care au un astfel de mesaj
, PRM si PNG, au ajuns sa detina in momentul de fata peste 25% din optiunile electoratului. Este primul rezultat direct al scandalurilor din ultimii doi ani
Putina lume isi mai aduce aminte ca actualul impas constitutional, in care un premier si un presedinte, care nu se suporta reciproc, trebuie sa convietuiasca silit, este cauzat de episodul Radu Vasile. Fostul premier taranist, bun prieten cu Traian Basescu, a fost la vremea lui considerat victima presedintelui de atunci. Momentul revocarii din functie aproape l-a intrecut pe cel al lui Petre Roman, si el o victima a unui presedinte suparat.
PD a fost, la vremea modificarii Constitutiei, unul dintre sustinatorii amendamentului conform caruia presedintele nu are voie sa il revoce din functie pe primul-ministru, marcati fiind de experienta Radu Vasile. Intre timp
, cu ajutorul nepretuit al presedintelui Basescu, Calin Popescu Tariceanu a devenit prim-ministru si beneficiaza din plin de protectia oferita de Constitutie. Adevarata putere este detinuta acum de Tariceanu, care nu se teme decit de Parlament. Iar Parla-mentul, ca orice structura in care voturile se negociaza, poate fi manipulat. Sau poate fi luat aliat, cind interesele sint convergente. Exact asta se intimpla acum. Sintem martorii momentului in care Legislativul isi schimba fata de la o zi la alta, in care majoritatile se dizolva si se recompun, dupa reguli numai de politicieni stiute. Dupa cum se prefigureaza, vom avea in scurt timp un Parlament mutant, fara nici o legatura cu rezultatul alegerilor si nici cu optiunile actuale indicate in barometrele de opinie. Practic, politicienii isi construiesc o lume a lor, in care dispretul fata de electorat este motorul tuturor misca-rilor. In timpul acesta, presedintele-jucator risca sa stea pe margine o repriza, fara nici un drept de apel.
Scenariile dezvoltate sint de-a dreptul uluitoare si arata ca nu mai exista nici o sansa pentru clasa politica actuala. Calin Popescu Tariceanu le arata usa ministrilor PD. Obstacolul Basescu este ocolit cu grija. Actualul prim-ministru urmeaza sa vina in Parlament cu un Cabinet modificat politic, pentru care a negociat sprijin in Legislativ. O miscare magistrala din punctul de vedere al autorilor, malefica din perspectiva democratica, perfect constitutionala din punctul de vedere al legii fundamentale. O miscare fara mila. In felul acesta, noua majoritate, PNL, PSD, PC, UDMR si poate PRM, va demonstra ca suspendarea presedintelui e floare la ureche. Culmea este ca, si daca se va intoarce invingator din confruntarea cu electoratul, Basescu va trebui sa convietuiasca, impotriva vointei sale, cu aceasta noua majoritate. Cu alte cuvinte, dupa ce a fugit acum doi ani de o majoritate pe care nu o voia, acum primeste una cu de-a sila. Si e mai rea ca-n orice cosmar prezidential.
Este greu de spus ce se poate intimpla pe termen lung, cine cistiga. Un lucru e clar. Creste tot mai mult partidul lui Becali. Intr-un fel, reactia populatiei este cam aceeasi din timpul guvernarii CDR. In fata agresiunii politice, care rastoarna repere si arunca democratia in blocaj, oamenii isi cauta puncte fixe. De regula astea se regasesc in valorile fundamentale umane: familie, religie. Sint refugii in care electoratul se retrage de fiecare data incercind sa le conserve, ca pe o ultima reduta. In acelasi timp, cresc nevoia de dreptate si tendinta de nationalism, care presupun, pina la urma, intoleranta la tot ce agreseaza spatiul vital al electoratului. Asa se face ca, insumate, cele doua partide, care au un astfel de mesaj
, PRM si PNG, au ajuns sa detina in momentul de fata peste 25% din optiunile electoratului. Este primul rezultat direct al scandalurilor din ultimii doi ani
După femeile din China, şi cele din Vietnam vin la muncă în România
Aproape 1.000 de persoane sunt aşteptate să vină în 2007, din care 300, în confecţii, şi mai mult de 500, în construcţii
Surse din interiorul Camerei de Comerţ a municipiului Bucureşti au anunţat că Vietnamul se pregăteşte să trimită la muncă, în România, câteva sute de persoane. Informaţia a fost confirmată, ieri, pentru Adevărul, de către plasatorii de forţă de muncă specializaţi în relaţia cu Vietnamul.
Pentru început, se află în fazele preliminarii de aprobare contractarea a 300 de posturi rezervate femeilor care vor veni, după ce vor fi încheiate toate formalităţile, să lucreze în industria confecţiilor. Plasatorii au remarcat şi o cerere din ce în ce mai mare pentru sectorul de construcţii (deocamdată, pe puţin 500 de persoane), unde se aşteaptă ingineri şi muncitori necalificaţi. "Pentru fiecare persoană în parte, estimăm costuri de 1.600-1.700 RON, în care se va include salariul, cazarea şi masa
angajaţilor din confecţii. Pentru construcţii, un inginer ar putea primi în jur de 600 de dolari", ne-a declarat administratorul firmei care intermediază plasarea în România a forţei de muncă din provenită din Vietnam. Până în prezent, au fost desemnate două companii româneşti beneficiare ale acestor plasamente.
Primele plasamente sunt aşteptate la Râmnicu Sărat
Potrivit surselor noastre, companiile beneficiare unde vor veni muncitoarele vietnameze să lucreze în confecţii se află în localitatea Râmnicu Sărat, însă reprezentanţii locali nu ştiau încă, ieri, nimic despre aceste proiecte. Sorina Plăcintă, asociat al grupului Sorste - care include mai multe companii din domeniul textilelor şi care are şi o fabrică în Râmnicu Sărat - ne-a declarat că societatea pe care o conduce nu a încheiat un astfel de contract. Ea confirmă faptul că a existat o propunere din partea Ambasadei Republicii Vietnam la Bucureşti, dar... nimic mai mult.
Surse din interiorul Camerei de Comerţ a municipiului Bucureşti au anunţat că Vietnamul se pregăteşte să trimită la muncă, în România, câteva sute de persoane. Informaţia a fost confirmată, ieri, pentru Adevărul, de către plasatorii de forţă de muncă specializaţi în relaţia cu Vietnamul.
Pentru început, se află în fazele preliminarii de aprobare contractarea a 300 de posturi rezervate femeilor care vor veni, după ce vor fi încheiate toate formalităţile, să lucreze în industria confecţiilor. Plasatorii au remarcat şi o cerere din ce în ce mai mare pentru sectorul de construcţii (deocamdată, pe puţin 500 de persoane), unde se aşteaptă ingineri şi muncitori necalificaţi. "Pentru fiecare persoană în parte, estimăm costuri de 1.600-1.700 RON, în care se va include salariul, cazarea şi masa
angajaţilor din confecţii. Pentru construcţii, un inginer ar putea primi în jur de 600 de dolari", ne-a declarat administratorul firmei care intermediază plasarea în România a forţei de muncă din provenită din Vietnam. Până în prezent, au fost desemnate două companii româneşti beneficiare ale acestor plasamente.
Primele plasamente sunt aşteptate la Râmnicu Sărat
Potrivit surselor noastre, companiile beneficiare unde vor veni muncitoarele vietnameze să lucreze în confecţii se află în localitatea Râmnicu Sărat, însă reprezentanţii locali nu ştiau încă, ieri, nimic despre aceste proiecte. Sorina Plăcintă, asociat al grupului Sorste - care include mai multe companii din domeniul textilelor şi care are şi o fabrică în Râmnicu Sărat - ne-a declarat că societatea pe care o conduce nu a încheiat un astfel de contract. Ea confirmă faptul că a existat o propunere din partea Ambasadei Republicii Vietnam la Bucureşti, dar... nimic mai mult.
Tariceanu lanseaza laptopul-chilipir dupa ce anul trecut il aruncase la gunoi
Argumente pro-laptop
"Laptopul de o suta de dolari este foarte robust, avand carcasa de cauciuc(!) si putand fi alimentat de la un generator propriu. Prin acest proiect, se va ajunge ca fiecare familie din Romania sa se poata conecta la internet" - motivatia initiatorului actului normativ
Motivatia respingerii de catre Guvern
"Alimentarea se face cu ajutorul unui generator manual cu manivela, cu rata de 10:1 pentru timpul
de operare. Forta tangentiala necesara incarcarii acestui sistem depaseste capacitatile unui copil, obosind rapid chiar si un adult"
Laptopul de 150 de dolari pe care guvernul intentioneaza sa il distribuie gratuit la circa 1,2 milioane de elevi nu este o noutate.
Acesta a facut obiectul unui proiect de lege respins chiar de guvern la finele anului trecut. Acesta prevedea acordarea unui laptop pentru fiecare elev si profesor din Romania, numai ca, in varianta parlamentara, laptopul in cauza era "scos" la "numai" 100 de dolari. La vremea respectiva, premierul era impotriva proiectului, considerand ca laptopul propus este "incert si limitat in functionalitati". Se pare insa ca prezenta profesorului Nicholas Negroponte de la Universitatea din Massachusetts, initiatorul proiectului "Un laptop pentru fiecare copil", i-a schimbat radical parerea primului ministru, care s-a aratat de data aceasta "impresionat" de proiect. "Acest proiect de realizare a unui laptop la un cost foarte scazut, de aproximativ 150 dolari, il va face accesibil unui numar cat mai mare de copii
, carora le va permite accesul la domeniul informaticii, la internet. Proiectul a depasit faza de elaborare, incepe sa fie rafinat. Se lucreaza la imbunatatirea lui. Cu totii am fost impresionati de performantele acestui computer", a declarat Tariceanu dupa intalnirea cu Negroponte.
Specialistii sustin insa ca premierul nu poate face lobby pentru laptopul in cauza decat din ratiuni electorale. "E o tampenie. Le-am oferit toate argumentele logice pentru a nu arunca banii pe asa ceva. Sa ma pun acum in cap in fata lor ca sa-i conving ca arunca banii? N-am cum! Mai bine le-ar cumpara elevilor bomboane agricole, ca ar fi mai castigati! Realitatea e ca se doreste o pomana electorala, inainte de alegeri!",ne-a declarat Varujan Pambuccian, seful Comisiei de IT&C din Camera Deputatilor.
In plus
, potrivit specialistilor, "jucarioara" de 150 de dolari nu este recomandata de performantele extrem de slabe de care e capabila. In primul rand, laptopul este dotat cu o manivela, care asigura alimentarea in cazul in care nu te poti conecta la o priza. Rata de incarcare este de 10:1, cu alte cuvinte
, daca nu are acces la o sursa de energie
, scolarul de clasa intai da 10 minute la manivela, pentru ca sofisticatul laptop sa functioneze un minut. Acesta este primul dezavantaj. Un altul este acela ca laptopul va avea foarte slabe capacitati tehnice. Un procesor incert, 128 mega de RAM, care pentru Linux (deoarece lucreaza pe Linux) cu o interfata grafica il face foarte slab performant. In materie de conexiune la internet, laptopul e prevazut sa lucreze pe sistem de conectare tip mesh. Acest tip de conexiune presupune ca un computer se leaga la un altul din apropiere, acesta din urma la un al treilea etc., iar toate aceste laptopuri in final sunt legate la un echipament conectat la internet. In ce priveste costurile conexiunii la internet, este de mentionat ca va fi nevoie de o conexiune in banda larga, pentru a putea suporta un numar mare de noduri si a asigura o latime de banda suficienta fiecarui utilizator. Cum se va face acest lucru? Prin investitii viitoare, explica primul ministru. "Dupa cum stiti, exista in momentul de fata un proiect in dezvoltare al operatorilor de telefonie, ma refer in principal la Romtelecom, care duce telefonia in toate zonele. Avem o retea de fibra optica care este alcatuita de-a lungul retelei de cai ferate din Romania. Pentru localitatile izolate, se poate avea in vedere inclusiv folosirea unui sistem cu antena, un sistem local care sa permita accesul la internet. Sunt niste costuri care nu depasesc posibilitatile pe care le are Romania in acest moment, tinand cont de sumele pe care le investim in educatie", asigura Tariceanu.
In ce priveste pretul, ar fi de mentionat ca, potrivit unor calcule anterioare, la costul final al laptopului se vor mai adauga circa 25 de procente, bani necesari pentru distributie, depozitare si transport.
Efortul bugetar estimat pentru acoperirea generozitatii guvernamentale ar fi de aproape 200 milioane euro, bani neprevazuti la capitolul cheltuieli in buget.
"Laptopul de o suta de dolari este foarte robust, avand carcasa de cauciuc(!) si putand fi alimentat de la un generator propriu. Prin acest proiect, se va ajunge ca fiecare familie din Romania sa se poata conecta la internet" - motivatia initiatorului actului normativ
Motivatia respingerii de catre Guvern
"Alimentarea se face cu ajutorul unui generator manual cu manivela, cu rata de 10:1 pentru timpul
de operare. Forta tangentiala necesara incarcarii acestui sistem depaseste capacitatile unui copil, obosind rapid chiar si un adult"
Laptopul de 150 de dolari pe care guvernul intentioneaza sa il distribuie gratuit la circa 1,2 milioane de elevi nu este o noutate.
Acesta a facut obiectul unui proiect de lege respins chiar de guvern la finele anului trecut. Acesta prevedea acordarea unui laptop pentru fiecare elev si profesor din Romania, numai ca, in varianta parlamentara, laptopul in cauza era "scos" la "numai" 100 de dolari. La vremea respectiva, premierul era impotriva proiectului, considerand ca laptopul propus este "incert si limitat in functionalitati". Se pare insa ca prezenta profesorului Nicholas Negroponte de la Universitatea din Massachusetts, initiatorul proiectului "Un laptop pentru fiecare copil", i-a schimbat radical parerea primului ministru, care s-a aratat de data aceasta "impresionat" de proiect. "Acest proiect de realizare a unui laptop la un cost foarte scazut, de aproximativ 150 dolari, il va face accesibil unui numar cat mai mare de copii
, carora le va permite accesul la domeniul informaticii, la internet. Proiectul a depasit faza de elaborare, incepe sa fie rafinat. Se lucreaza la imbunatatirea lui. Cu totii am fost impresionati de performantele acestui computer", a declarat Tariceanu dupa intalnirea cu Negroponte.
Specialistii sustin insa ca premierul nu poate face lobby pentru laptopul in cauza decat din ratiuni electorale. "E o tampenie. Le-am oferit toate argumentele logice pentru a nu arunca banii pe asa ceva. Sa ma pun acum in cap in fata lor ca sa-i conving ca arunca banii? N-am cum! Mai bine le-ar cumpara elevilor bomboane agricole, ca ar fi mai castigati! Realitatea e ca se doreste o pomana electorala, inainte de alegeri!",ne-a declarat Varujan Pambuccian, seful Comisiei de IT&C din Camera Deputatilor.
In plus
, potrivit specialistilor, "jucarioara" de 150 de dolari nu este recomandata de performantele extrem de slabe de care e capabila. In primul rand, laptopul este dotat cu o manivela, care asigura alimentarea in cazul in care nu te poti conecta la o priza. Rata de incarcare este de 10:1, cu alte cuvinte
, daca nu are acces la o sursa de energie
, scolarul de clasa intai da 10 minute la manivela, pentru ca sofisticatul laptop sa functioneze un minut. Acesta este primul dezavantaj. Un altul este acela ca laptopul va avea foarte slabe capacitati tehnice. Un procesor incert, 128 mega de RAM, care pentru Linux (deoarece lucreaza pe Linux) cu o interfata grafica il face foarte slab performant. In materie de conexiune la internet, laptopul e prevazut sa lucreze pe sistem de conectare tip mesh. Acest tip de conexiune presupune ca un computer se leaga la un altul din apropiere, acesta din urma la un al treilea etc., iar toate aceste laptopuri in final sunt legate la un echipament conectat la internet. In ce priveste costurile conexiunii la internet, este de mentionat ca va fi nevoie de o conexiune in banda larga, pentru a putea suporta un numar mare de noduri si a asigura o latime de banda suficienta fiecarui utilizator. Cum se va face acest lucru? Prin investitii viitoare, explica primul ministru. "Dupa cum stiti, exista in momentul de fata un proiect in dezvoltare al operatorilor de telefonie, ma refer in principal la Romtelecom, care duce telefonia in toate zonele. Avem o retea de fibra optica care este alcatuita de-a lungul retelei de cai ferate din Romania. Pentru localitatile izolate, se poate avea in vedere inclusiv folosirea unui sistem cu antena, un sistem local care sa permita accesul la internet. Sunt niste costuri care nu depasesc posibilitatile pe care le are Romania in acest moment, tinand cont de sumele pe care le investim in educatie", asigura Tariceanu.
In ce priveste pretul, ar fi de mentionat ca, potrivit unor calcule anterioare, la costul final al laptopului se vor mai adauga circa 25 de procente, bani necesari pentru distributie, depozitare si transport.
Efortul bugetar estimat pentru acoperirea generozitatii guvernamentale ar fi de aproape 200 milioane euro, bani neprevazuti la capitolul cheltuieli in buget.
O nouă lege a referendumului, defavorabilă preşedintelui
Un grup de zece parlamentari de la PNL, PSD, PC şi PRM au depus un nou proiect de modificare a Legii referendumului care restricţionează dreptul preşedintelui de a fixa prin decret data organizării unui referendum.
Mai mult, potrivit acestei iniţiative, preşedintele nu poate convoca referendum, dacă este declanşată procedura de revizuire a Constituţiei sau cea de suspendare a şefului statului. Dacă preşedintele iniţiază totuşi o procedură de consultare a poporului, aceasta este nulă.
În timp
ce legea în vigoare spune că un referendum este valabil dacă la vot se prezintă cel puţin jumătate plus
unu din numărul total de alegători, proiectul celor zece propune numai pentru revizuirea Constituţiei obligaţia unei anumite participări la vot, dar de numai de 30% din numărul cetăţenilor înscrişi pe listele electorale.
Noul proiect stabileşte că preşedintele este demis cu majoritatea voturilor exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.
O noutate o reprezintă şi faptul că preşedintele nu mai este cel care fixează, prin decret, data referendumului, ci Guvernul, după ce Parlamentul adoptă, cu majoritatea senatorilor şi deputaţilor, o hotărâre prin care îşi exprimă punctul de vedere. Şeful statului consultă mai întâi Parlamentul, printr-un mesaj
în care va nominaliza şi problema de interes naţional ce urmează să facă obiectul referendumului.
Noul proiect aduce modificări tuturor formelor de referendum, dar cele mai importante sunt pentru revizuirea Constituţiei şi demiterea preşedintelui. Deocamdată, Parlamentul a încercat să modifice doar reglementările pentru demiterea preşedintelui, cu scopul de a le simplifica, dar Curtea Constituţională nu i-a dat câştig de cauză.
Curtea a respins, ca neconstituţionale, şi prevederea care i-ar fi interzis preşedintelui să convoace referendum simultan sau cu şase luni înaintea oricăror alegeri şi pe aceea care ar fi permis ca preşedintele ales în turul doi să fie demis cu mai puţine voturi.
Legea în vigoare prevede că şeful statului este demis cu minimum jumătate plus unu din numărul total de alegători.
Mai mult, potrivit acestei iniţiative, preşedintele nu poate convoca referendum, dacă este declanşată procedura de revizuire a Constituţiei sau cea de suspendare a şefului statului. Dacă preşedintele iniţiază totuşi o procedură de consultare a poporului, aceasta este nulă.
În timp
ce legea în vigoare spune că un referendum este valabil dacă la vot se prezintă cel puţin jumătate plus
unu din numărul total de alegători, proiectul celor zece propune numai pentru revizuirea Constituţiei obligaţia unei anumite participări la vot, dar de numai de 30% din numărul cetăţenilor înscrişi pe listele electorale.
Noul proiect stabileşte că preşedintele este demis cu majoritatea voturilor exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.
O noutate o reprezintă şi faptul că preşedintele nu mai este cel care fixează, prin decret, data referendumului, ci Guvernul, după ce Parlamentul adoptă, cu majoritatea senatorilor şi deputaţilor, o hotărâre prin care îşi exprimă punctul de vedere. Şeful statului consultă mai întâi Parlamentul, printr-un mesaj
în care va nominaliza şi problema de interes naţional ce urmează să facă obiectul referendumului.
Noul proiect aduce modificări tuturor formelor de referendum, dar cele mai importante sunt pentru revizuirea Constituţiei şi demiterea preşedintelui. Deocamdată, Parlamentul a încercat să modifice doar reglementările pentru demiterea preşedintelui, cu scopul de a le simplifica, dar Curtea Constituţională nu i-a dat câştig de cauză.
Curtea a respins, ca neconstituţionale, şi prevederea care i-ar fi interzis preşedintelui să convoace referendum simultan sau cu şase luni înaintea oricăror alegeri şi pe aceea care ar fi permis ca preşedintele ales în turul doi să fie demis cu mai puţine voturi.
Legea în vigoare prevede că şeful statului este demis cu minimum jumătate plus unu din numărul total de alegători.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
