Franţa, criticul cordial al României

Ambasadorul la Paris, Teodor Baconschi, asigură că mulţumită parteneriatului strategic bilateral ne putem baza pe sprijinul Parisului în cadrul Uniunii Europene.

Înaintea Zilei Naţionale a Franţei, ambasadorul României la Paris, Teodor Baconschi, vorbeşte, într-un interviu acordat EVZ, despre Parteneriatul strategic francoromân şi despre felul în care România este percepută în Hexagon.

EVZ: Domnule ambasador, ce s-a schimbat în relaţia Franţa- România după semnarea, în 2008, a parteneriatului strategic?
Teodor Baconschi: Poziţionarea ferm pro-atlantistă şi participarea ţării noastre la operaţiunile militare din Irak - dezavuate de Franţa - au scăzut, la timpul
respectiv, tonusul relaţiei bilaterale. Sosirea lui Nicolas Sarkozy la Elysee şi revenirea Franţei în structurile de comandă ale NATO au schimbat decorul. Piedicile au fost ridicate, iar Parisul a propus Bucureştiului un Parteneriat strategic, pe care cei doi preşedinţi l-au semnat, la Cotroceni, în februarie 2008. Franţa a preluat iniţiativa pentru a recuceri (emoţional, politic şi economic) fosta Europă de Est, dominată de Germania, pentru a pregăti succesul propriei Preşedinţii a Consiliului European, dar şi pentru a relansa o relaţie tradiţională cu potenţial neglijat. Parteneriatul s-a dovedit rodnic: a sporit dialogul politic, a dat substanţă, prin Foaia de Parcurs pe cinci ani, unor proiecte franco-române de anvergură. Infrastructura, Energia, Agricultura, Mediul, Cercetarea, Educaţia, Apărarea şi concertarea la nivel comunitar sunt principalele domenii care au primit, astfel, un impuls major.

Parisul nu renunţă la ideea că putem da rezultate

Din Germania, Olanda şi din europarlament au venit solicitări privind monitorizarea strictă a gestionării fondurilor UE în România. Care este atitudinea Franţei?
Aş spune că Franţa manifestă faţă de noi
o exigenţă cordială şi realistă. Nu şi-a făcut din critica faţă de lentoarea reformelor instituţionale un cal de bătaie în politica sa internă. Dar e atentă la actualiatea românească, alături de celelalte „vechi” state-membre. Dacă justiţia nu atinge standardele medii din UE, riscăm să devenim o prezenţă formală, incapabilă de valoare adăugată. Pentru că o justiţie neperformantă acţionează ca un factor de subdezvoltare durabilă! Iată de ce „Mecanismul de cooperare şi verificare” pe domeniul Justiţiei a făcut recent obiectul unui raport parlamentar francez. Parisul înţelege dificultăţile sistemului judiciar românesc, dar nu renunţă la ideea că putem da rezultate. În presa din Hexagon, tema luptei anticorupţie din România are un caracter episodic.

Franţa a trimis înapoi numeroşi cetăţeni români de etnie romă. E aceasta o soluţie în contextul preocupărilor UE privind integrarea romilor?
Da, e o problemă. Romii din România au tabere - legale sau ilegale - la periferia multor oraşe franceze. Unii, nu toţi, cerşesc, spală neîntrebaţi parbrize, comit mici infracţiuni, ajung să fie chiar condamnaţi la închisoare. Munici palităţile şi organizaţiile umanitare îi ajută. Populaţia e uneori iritată, alteori solidară. Prefecţii - care sunt puternici
în Franţa - aplică legea şi îi expulzează, periodic, pe cei fără permis de şedere. Presa insistă pe acest subiect, mai ales că romii pleacă dintr-un departament şi revin în altul, după câteva luni. Am vizitat un campus, lângă Paris. Copiii merg la şcoală, condiţiile de viaţa sunt decente. I-am sugerat doamnei primar din localitatea respectivă să-i integreze profesional, inclusiv prin valorizarea meseriilor lor „clasice”: fierărie, reciclare a deşeurilor etc. În acest context, ideea ministrului Cristian Diaconescu, de a include în schema MAE un consilier pentru problemele romilor din străinătate, mi se pare lăudabilă.