joi, 26 martie 2009

Mass-media băcăuană, o afacere numai pentru partidele politice

În ultima vreme, piaţa de media din Bacău a început să crească, majoritatea publicaţiilor fiind susţinute de reprezentanţi politici sau posibili candidaţi la fotoliul de primar

Presa băcăuană e împărţită între amatori şi profesionişti, între redacţii care funcţionează în apartamente de bloc cu bucătărie şi baie şi trusturi în devenire cu sistem
corporatist. Între jurnalişti plătiţi la articol şi gazetari cu carte de muncă. Sinceritatea cu care îşi recunosc apartenenţa politică te surprinde. Mulţi nu ştiu că gazetarii sunt nevoiţi să o facă pentru a supravieţui.

Îmi scot legitimaţia de presă şi carneţelul şi păşesc spre redacţia „Ziarului de Bacău". Prima întânire cu jurnaliştii din provincie. În faţa redacţiei, doi bărbaţi la o ţigară. „Vino, măi, Claudiu să vezi un mort dus cu Sprint Curier de acasă până la biserică!" Şi bărbatul cu ochelari fumurii din uşa redacţiei deschide camera de filmat pe care e pusă eticheta Antena 1 şi, amuzat, îi arată celui de-al doilea poze de pe teren.

Râsul lui zgomotos umple colţul blocului de pe strada „9 mai". Primul e corespondent la Antena 1, iar cel de-al doilea e omul meu de legătură în redacţia ­„Ziarului de Bacău", Claudiu Boangiu, corespondent şi el, ca mai toţi jurnaliştii din presa locală, pentru „Adevărul". Redacţia mică, cam cât o cameră de zi cu storurile trase şi ghivecele de flori pe pervaz îmi dau senzaţa că tocmai am intrat într-o bibliotecă. E duminică şi jurnaliştii lucrează în tihnă.

„Ziarul de Bacău" este pe tarabe de aproape şapte ani, din 2002, când cei de la „Monitorul de Bacău" s-au rupt de publicaţia-mamă, locul unde Liviu Avram, jurnalist de investigaţie la „Cotidianul", şi-a început cariera.
Primul director a fost Petru Done, cel mai bătrân gazetar din redacţie. De atunci, ziarul s-a schimbat destul de mult atât în ceea ce priveşte formatul, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul editorial. Mulţi jurnalişti au plecat, fie la alte publicaţii (locale sau centrale), fie au renunţat la presă şi au intrat în afaceri.

Băcăuanii citesc paginile de mică publicitate
în detrimentul editorialelor şi al paginilor financiare

Băcăuanii citesc paginile de mică publicitate ...
Băcăuanii nu citesc editoriale

„Editorialul şi articolul de opinie nu prind la public de aceea am renunţat la pagina de comentarii şi am reorganizat ziarul, iar suplimentele nu se vând, oricum ar arăta şi orice ar vinde. Cel puţin aici în Bacău", crede Claudiu Boangiu.

Jurnaliştii care au rămas sunt un fel de „homo universalis", se pricep la toate, sunt, ca mai toţi gazetarii de provincie, şi jurnalişti de birou, şi jurnalişti de investigaţie. „Momentan, jurnaliştii noştri sunt şi reporteri şi jurnalişti de investigaţie, facem de toate, dar ne e bine", îmi spune Răzvan Bibire, redactorul-şef.

Mai mult, faţă de jurna­liştii din presa centrală, de­pendenţi de fluxul de ştiri al agenţiilor de presă cu care umplu de multe ori paginile ziarului, „localii" aleargă după subiecte şi ştiri relevante pentru cititorul băcăuan. Nu au timp să lase urme pe scaun. Un primar beat dintr-o comună limitrofă vinde mai mult decât ultimele declaraţii ale lui Traian Băsescu.

Şi dacă tot vorbim de primari şi alegeri, presa locală are un cuvânt important de spus. Sinceritatea cu care jurnaliştii din provincie îţi declară eticheta politică te surprinde. „Avem etichetă politică şi nu avem de ce să o negăm", o spun mai toţi.

Chiar dacă asta se traduce prin susţinerea directă a finaţatorului în campanie
sau prin anularea unor investigaţii care i-ar putea aduce prejudicii de imagine acestuia. Motivul? În niciun caz credinţa într-un nume, care ar putea aduce pe scaunul de primar un personaj gata să transforme orăşelul de provincie, cu pretenţii de „buricul târgului", într-un oraş european.

E mult mai simplu. „Trebuie să mâncăm o pâine. Suntem ziarul PD-ului. Cât a condus Liviu Avram redacţia, «Monitorul» a fost independent. El avea orgoliul să fie distant faţă de orice însemna presiune politică. După ce a plecat a trebuit să supravieţuim cu ceva", răspunde sec unul din jurnaliştii de la „Monitorul de Bacău".