Irakul lui Ungureanu

oana Lupea: "Cariera politica a lui Ungureanu a fost doborata in Irak, acolo unde a inceput, simbolic, razboiul sau cu Tariceanu".

Mihai-Razvan Ungureanu a gresit si a platit cu functia, lucru rar in politica romaneasca.

Ascunderea informatiei fata de seful sau ierarhic, premierul Calin-Popescu Tariceanu, l-a costat pe Ungureanu pozitia de ministru de externe in care s-a descurcat onorabil, cu siguranta mai bine decat predecesorul sau, Mircea Geoana. Liberalul Ungureanu, crescut in diplomatie de Andrei Plesu, a fost implicat in proiectul Marii Negre, activ in relatia cu Statele Unite, Marea Britanie si Germania, a dezvoltat impreuna cu ICR componenta culturala a reprezentarii Romaniei.

In epilogul activitatii sale la Externe trebuie consemnate si implinirile poate mai importante - decat greseala de acum -, avand in vedere deznodamantul fericit al povestii irakiene.

Din toate erorile comise de MAE in acest caz, Tariceanu a retinut-o pe aceea care-l priveste personal. Premierul ii reproseaza subalternului sau ca nu l-a informat despre retinerea celor doi romani, nu gestionarea defectuoasa a incidentului, de competenta MAE. Mihai-Razvan Ungureanu i-a oferit astfel pe tava premierului capul sau, vanat de liberali de mai multa vreme pentru nepotriviri de caracter.

Calin Popeascu-Tariceanu i-ar fi scos bagajele in strada de cand propriul ministru i-a criticat public si in CSAT propunerea intempestiva si nejustificata strategic de retragere a trupelor romanesti din Coalitia multinationala. Parteneriatul strategic cu SUA, rapirea jurnalistilor si sceneta retragerii jucata de Tariceanu si Atanasiu l-au facut probabil sa sufle si in iaurt cand vine vorba de Bagdad. Interpretare ce rezulta din justificarile ministeriale postrevocare.

Ungureanu a intrat probabil in fibrilatie la gandul ca Romania ar putea fi implicata intr-o afacere de spionaj impotriva partenerului strategic, Statele Unite, si a estimat, gresit, ca subiectul este mai degraba de siguranta nationala decat de sedinta saptamanala de guvern.

Eliberarea neasteptata a „prizonierilor” nu l-a putut salva de la demisie pe ministrul roman apreciat la Departamentul de Stat. Cariera lui politica a fost pana la urma doborata tot in Irak, acolo unde a inceput si razboiul cu Calin-Popescu Tariceanu. La Bucuresti, in fata premierului, a politicienilor si a unei parti importante din opinia publica, incalcarea constienta sau involuntara a procedurilor institutionale a fost sanctionata aspru.

Daca acest eveniment fara precedent - pentru prima data un demnitar este obligat sa-si asume responsabilitatea pentru o greseala - s-ar transforma in obicei, aerul din politica romaneasca ar fi respirabil.

Numai ca apetitul lui Tariceanu pentru sanctiuni pare, dupa episodul Bodu, conditionat politic. Nu cred ca primul-ministru ar fi la fel de corect in cazul unui amic. Ca dovada, fostul ministru al economiei, Codrut Seres, suspectat de coruptie, a fost mentinut in functie pana la iesirea conservatorilor de la guvernare.